Tu doi paşi, eu doi paşi. Tu trei paşi, eu trei paşi. Eu cinci paşi...deja nu mai număram, ne era bine. Am alergat mai mult într-o zi şi am făcut dintr-o suflare cincisprezece paşi spre tine. Te-am surprins, erai în urmă, te-am aşteptat o zi şi apoi m-am uitat în zare spre jumătatea drumului. Veneai, veneai, dar eu m-am aşezat la umbră să nu mă îndepărtez de tine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)






10 comentarii:
http://www.youtube.com/watch?v=GawbmpViMn4 -
La valse a mille temps – Jacques Brel
Mersi, Jane.
Eu cu franceza sunt un pic pe langa :))
dar am inteles ca e vorba tot despre pasi ;)
O fi o lege a compensaţiei pe undeva. Un weekend plăcut:)
Marius,
...ceva de genul asta. Oricum si la umbra e bine.
Mersi, weekend placut si tie :)
Umbra are darul de-a apropia. Altfel, în plin soare, visezi la beciuri, nu-ţi mai arde de partenerul de dans...
Vaniusca,
:))
la umbra sa stau ca doar am fugit si mi s-a facut si sete si foame si-un pic de lene ... :P
Dansul continua, partenerul isi aseaza zulufii, e mai cochet... ;)
Pe www.ioanbistriteanul.ro am deschis o pagină pentru cei de doresc să-şi posteze acolo un text reprezentativ (sau mai multe), precum şi un link spre propria pagină (blog). Nu ezitaţi a lăsa textul la rubrica de comentarii a ultimului post.
Ioan,
multumesc de invitatie.
ca sa nu pierzi iubirea uneori e bine s-o astepti, daca ramane in urma:)
Fluturas,
iubirea nu se poate pierde in timp ci numai in contra timp.
Trimiteți un comentariu