Se povestea cu inflexiuni lirice despre toate, despre nimicuri, dulci nimicuri spuse sincer ca destăinuirile.
Când ne-am trezit din farmec porţile s-au deschis larg şi am observat că toamna înfloresc acele flori de nisip într-o constelaţie de stele căzătoare, cu strălucire de-o clipă. Ele urmăreau soarele astfel ca lumina întotdeauna să cadă în focarul frunzelor. Aşa se năştea primul atribut al vieţii - sensibilitatea şi mişcarea orientată. Petala-oglindă cu reflexe controlate şi selectate fiind cronometrul care măsura orele de lumină şi de întuneric. O imprejurare fericită în care am putut să admir pictura naturală cu înţelegere şi emoţie estetică.
Când ne-am trezit din farmec porţile s-au deschis larg şi am observat că toamna înfloresc acele flori de nisip într-o constelaţie de stele căzătoare, cu strălucire de-o clipă. Ele urmăreau soarele astfel ca lumina întotdeauna să cadă în focarul frunzelor. Aşa se năştea primul atribut al vieţii - sensibilitatea şi mişcarea orientată. Petala-oglindă cu reflexe controlate şi selectate fiind cronometrul care măsura orele de lumină şi de întuneric. O imprejurare fericită în care am putut să admir pictura naturală cu înţelegere şi emoţie estetică.
Postări
13 comentarii:
"nimicuri spuse sincer ca destăinuirile", sunt lucrurile care ni se întâmplă cel mai des în viaţa noastră. Poate, din cauza acestora nu mai avem timp să vedem şi lucrurile frumoase, nu mai avem timp să trăim şi să vedem strălucirea de-o clipă a florilor din viaţa noastră. Totuşi, există, vorba ta şi imprejurări fericite. Dar, daar imprejurări. Probabil că ne-am îndepărtat mult prea mult de esenţe, înfruntând realităţi ale nimicului încrustate în circumvoluţiunile primtoare ale minţii. O seară bună şi o noapte pe măsură:)
"Când ne-am trezit din farmec porţile s-au deschis larg şi am observat că toamna înfloresc acele flori de nisip într-o constelaţie de stele căzătoare, cu strălucire de-o clipă. Ele urmăreau soarele astfel ca lumina întotdeauna să cadă în focarul frunzelor" - excelent pasaj... O noapte liniştită să ai!
Emoții am și eu după ce am citit această postare și mă tot gândesc cum nu reușesc să vadă mulți nici măcar în vis frumusețea creată de natură, nu văd fumosul, mereu tind să vadă și să genereze forțe negative.
Te îmbrățișez peste normă, draga mea!
un lucru cat de mic ne poate schimba starea de spirit, pacat ca nu mai avem timp sa le observam
Mă fascinează si pe mine ideea urmăritului soarelui.
servus...
trezirea din farmec nu este oare un pic... periculoasa? daca picturii naturale îi lipsesc ceva... culori? :)
toate cele bune!
Cam cu intarziere raspund si scuzele mele pentru asta.
Marius,
filosofam cat ne pricem si cu toate astea intelegem foarte bine apropierea si departarea;
fiecare in interiorul "insulei" sale, construind mereu noi punti.
Unele rezista, sunt durabile, sunt fascinante, ti-e drag sa le calatoresti. Iar altele...
...dupa cum e si omul, cred :)
Multam de ganduri, numai bine.
Cristian, multumiri.
Doamne ajuta !
Geanina,
cam ai dreptate.
Te imbratisez si eu !
Fluturas,
stii cum e cu lucrul acela cat de mic ? El nu e altceva decat frumusetea din interiorul nostru care este activata de ceea ce percepe in jur.
Si...daca in interior frumusete nu e...atunci nici in exterior nu-i de gasit ;)
Te pup.
Calin,
faina si sincera fascinatie. Si rimeaza cu creatie ;)
Si-mi place :)
Flavius,
ti-am prins gandul. Ai dreptate :)
Cu florile e ca si cu oamenii. Unii sunt din calea afara de frumosi; o adevarata minune a naturii, dar sunt singuratici. Adoratia semenilor le impietreste uneori inima. Emana o raceala in lumea lor celesta.
Ca si fetele frumoase, savant gatite, dar fara suflet :
Numai bine, Flavius !
Trimiteți un comentariu