foto
Cad iarasi prelungile ploi de septembrie,
prelungi ca soselele, nesfarsite ca asteptarea,
desirate ca adolescentii de azi.
Cararile mele si ale prietenei mele furnica,
secara, picnicurile si sperantele sunt invadate de ape
albinele coboara spre corolele florilor in acvalang.
Panza de paianjen e uda ca navodul pescaresc
pana si mustele sunt ciuciulete, ca niste cocote pe marile bulevarde,
tegumentul de plastic al manechinelor e umed de lacrimi adevarate.
Ah, prelungile ganduri ratacind printre ploi,
nesfarsit e drumul lor pana la sarbatoarea primaverii si pana la blandele ceturi,
ploile de septembrie se vaporizeaza in ele ca intr-o sauna.
Dar nu ceturile vin si nu tainele lor nepatrunse,
ci acuitatea perceptiei: zaresc deja omida subtire a zapezii
serpuind pe desfrunzitele crengi ale arborilor.
Bateti ploi de septembrie, bateti, am sa-mi incalt cizmele de cauciuc
si-am sa cobor cu voi impreuna - uite ca avem acelasi drum -
spre stramosii mei secerati in campie si ingropati in poiana sub frunze de maslin.
duminică, 6 septembrie 2009
Ploi de septembrie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
13 comentarii:
Ganduri ratacind printre ploi, nastrusnice lumini diafane
Licar de stropi oglinditi
intr-un soare uitat
Hei,
mai este alb in lume si mai sunt si ghiocei.
Marius, multumesc pentru gandul la ei :)
Septembrie a debutat bine, am putut ieşi azi din casă fără năduşeli. Poate anul viitor vei scrie şi "Ploi de iunie", "de iulie" şi "de august"...
Vania,
si eu vreau luni pline de ploaie fara vijelie :)
Lichidul pe pamant e trupul sinelui sfant, cum spunea un drag poet...
Au si ploile astea farmecul lor aparte... Cand ploua...sunt parca mai mult eu si gandurile mele...
Privesc pe geam la picurii de ploaie care se preling din streasina... din frunze...din cerul mohorat...
Ma uitam azi dimineata chiar la o...pânză de paianjen. Plina de picaturi! Parca si mai frumoasa...
Frumoase ganduri, Gabi!
Alexandru,
o clipa relativa suspendata intre lume si tine. Frumoasa intoarcere in sine.
Multumesc :)
Si lumea venetiana din poveste inecata in vise copilaresti. Razbel de ingeri pe feresti curgand spre o noua oranduire.
:)
A fi,
esti !
Bine te-am regasit, Gabi ! :)
Ai redat atat de inspirat frigul sufletesc care vine odata cu ploile de toamna !
Se grabeste toamna, prea se grabeste...
Mi-a plăcut mult asta: „ploi de septembrie desirate ca adoslescentii de azi”.
PS Mie-mi place ploaia.
Calin,
si mie imi place ploaia.
Deh,niste romantici... :)
Multumesc mult pentru gand !
Leo,
bine ne-am regasit suflet de clopotel :)
E un fel de a simti pe ploaie. Un fel de nostalgie-bacoviana care ne intoarce maruntaiele pe toate fetzele...si inspira la aflarea semintei din-launtrul propriului pamant si Eu.
Uite ca si lui Calin ii place ;)
superb
Ma bucur ca ti-a placut, Anne.
Multumesc.
Trimiteți un comentariu