Visând la femeia ideala,
un zâmbet mi s-a frânt pe'o rană.
Era o rana ce alerga în mine
din tinereţea acelui
eu nu pot fără tine.
Vai, a tinereţii mele Mare
a sorbit-o soarele străin -
Cât de albastră, cât de visătoare,
peste umăr mă privea,
senin !
Vis să fi fost ?
Dinspre-apus m-ajung acum
păsări, de soare
mistuite-n sânge.
Licărind albastră iar
ştiuta Mare,
să alerg s-o caut
tandră, visătoare...
ori să pier aproape de-al ei ţărm.
(poezie dedicată)
miercuri, 16 septembrie 2009
Vis de caşmir
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
8 comentarii:
Visele mărunte rănesc mai puţin. Idealul, pentru Eshaton...
Vania,
sunt sigura ca le stii pe astea,
desi niciodata nu putem fi siguri ca viata nu ne-ar surprinde inca o data si inca o data...si tot asa... :)
(de fapt eu prin asta inteleg ca traiesc)
Visele marunte nu prea "hranesc",
iar eu sunt "gurmanda"... :))
Multumesc !
Frumos vis...
Cristian,
oare cine poate sti, masura, vedea daca-i asa ?
Ce nu te omoară, te întăreşte. Uff, chiar nu am vrut să spun asta. Ceea ce vreau să spun este că rănile adânci sunt provocate de energii pierdute. După care sunt susţinute şi adâncite de orgolii. Mie mi-e clar, prefer o rană adâncă, decât vise mărunte, care să mă doară mai puţin. Poate mă obişnuiesc cu ele şi apoi devin monoton şi inert şi nu mai pot simţi nimic. Mi-e frică de acest lucru. Prefer să fiu îndrăgostit, în ciuda riscului oricărei dureri ulterioare care m-ar sfâşia în mii de bucăţi. Atunci am clipe de fericire. Şi, mai există olege universală, cea a echilibrului... Oi fi dus cu pluta pe la extremităţi, mai ales în zona de sus, unde-mi cam patinează pterodactilul, dar sentimentele reprezintă unicitate, poate, de cele mai multe ori greşit exprimate. Perfecţiunea este ceea ce tindem, orgoliul însă nu poate fi perfect. Altfel spus, imi place poezia. Tristă pe alocuri, dar îmi place:)
sunt rani care nu se vindeca, complet niciodata:)
Marius,
"rănile adânci sunt provocate de energii pierdute"
e un metabolism periculos, asa e...
"După care sunt susţinute şi adâncite de orgolii." - super adevar.
"Prefer să fiu îndrăgostit, în ciuda riscului oricărei dureri ulterioare care m-ar sfâşia în mii de bucăţi" - cred ca ai prins gustul miezului vietii si arunci cojile fara probleme :)
Si stiu ca-ti place poezia iar asta iti face sufletul rotund cu miez pufos, usor de atins si mangaiat...probabil usor si de sfasiat.
Ai grija ;) E ca si cum mi-as spune mie insami :)
Fluturas,
probabil ca asta simti acum ;)
Durerea exprimata e mai mult de jumatate vindecata.
Hai s-o spunem, s-o param pe suferinta...sa afle toata lumea...poate fuge pentru totdeauna ;0
Te pup.
Trimiteți un comentariu