E-ntr-un amurg sur-siniliu de mai
Când vântul prin culcuş de crengi s-apleacă
În golfuri, prin brădet, prin crengi, alai
Până-nspre zori, la miezul nopţii joacă.
Răsare luna-n crângul dinainte
Tuflite stele pasc din loc în loc
Chiar filomela-şi rătăceşte mintea
Se nasc copii dintr-un asemeni joc.
Poetul nu-i spion nocturn! Chiar dacă! -
Un singur lucru nu-ntrebaţi, nu ştiu -
La ziuă acele umbre un s-aţiu ?
Ştiu doar atât, că-n miez de noapte joacă!
Poetul nu-i spion nocturn! Chiar dacă! -
Un singur lucru nu-ntrebaţi, nu ştiu -
La ziuă acele umbre un s-aţiu ?
Ştiu doar atât, că-n miez de noapte joacă!
Postări
8 comentarii:
Tare frumoasă atmosferă, tare vesel-jucăuşe versuri, cu rime pe care le aştepţi şi uneori te surprind. Frumoasă poezie.
mi-e greu sa comentez; nu pentru ca n-as avea de unde sa apuc; mi se pare doar frustrant ca nu-s in stare in betia asta cotidiana sa citesc mai mult...
Ce nu inteleg eu, este ce cauta Aerosmith, in preumblarea umbrelor de vers?
Imbratisari draga mea.
Calin,
multumesc frumos.
Daca tu zici, cred :)
Cristian,
ma bucur de citire.
Aproape ca inteleg in ce fel vremurile ne canalizeaza efortul...
Dar, tine si de ceea ce vrei :)
Te mai astept pe aici, oricum ;)
Aerosmith nu cauta...cel putin nu aici.
Eu caut ceva, in muzica lor...
Imbratisari dragi si tie !
Meșteșugite versuri. Ai creat o atmosferă tare frumoasă, mai să uit că mie mi-e cam frică în pădure, spre seară [să nu mai zic de noapte :)].
C,
hehe...
frica ? ce-i aia ?
Acuma,
plecaciuni tie si bucurie sufletului meu :)
Trimiteți un comentariu