Cu atâta grijă

Te-am cules din adânc de fântână
şi te-am adus acasă pe drum ocolit,
cu atâta grijă de a nu te pierde
încât după câţiva paşi am înfrunzit.
Te-am amestecat în aluatul cuminte
şi te-am frământat îndelung fermecată
încât nepăzită, propria-mi umbră
s-a strecurat în aluat.
Apoi te-am aşezat uşor pe vatră
şi te-am copt din amiază în amurg
tot furând cu ochii, de departe
din trupul tău câte-un coltuc.

A reprima

Anecdota:

"Joe şi micuţa lui fiica s-au dus să viziteze un parc de distracţii. Pe drum s-au oprit să mănânce - le era foame. După ce şi-au potolit foamea au continuat plimbarea prin parc. Trecând pe lângă o tonetă cu floricele de porumb, micuţa a spus: 'tati vreau...' dar Joe i-a luat-o înainte şi i-a cumpărat floricele. Apoi, când au ajuns în dreptul unei tonete de îngheţată micuţa a strigat din nou : 'tati, vreau...' Joe s-a oprit, dar de data aceasta a spus: 'Vrei, vrei! Ştiu ce vrei - îngheţată !'

'Nu, tati !- s-a smiorcăit ea - vreau sa vomit !'.

 Ea asta voia de la inceput."

Dar cine a înţeles ? 

A reprima înseamnă să nu-ţi asculţi natura intimă. Reprimarea este un truc care te face sa lupţi împotriva ta prin crearea unui conflict interior care slăbeşte voinţa.

Recomandare

Dacă aveţi 20 de minute încercaţi chestia asta :)

Speranţe

Într-o lume măsurată într-un vas de sticlă viaţa nu cunoaşte griji. E îndestulătoare, după dărnicia stăpânului. E spaţiu de-ajuns. Şi lumină. Peisajul de verde sănătos e mai ceva ca în Ţara Utopiei.

Acolo s-a născut şi floarea apelor adusă la lumină pe oglinda ei. Pluteşte ca un nufăr mărunt, mărunt. Când se coace, bobocul se ridică la capătul unui fir de spirală. Unele fire poartă însemnul copilelor, altele ale feţilor frumoşi. Din ultimii se desprind bulgăraşi de aur care plutesc abandonaţi pe apă în căutarea fecioarelor. În clipa în care se cunosc, speranţele devin realitate. Un miraj sub sticlă, o mişcare prin sine sub privile noastre nestânjenite, discrete.

Săbuinţă

foto

Într-un pumn de ţărână, sub un colţ ascuţit de stâncă se ridica un mănunchi de flori albe, cu petale ca nişte raze stelate ocrotind un miez întunecat, aproape negru. La marginea petalelor strălucea o aureolă din lumină tremurată. Căutătorul meu s-a opintit pentru ultima oară şi s-a aruncat să smulgă florile. Într-o clipă de gândire m-am hotărât, l-am prins de mână şi i-am spus:

- Să lăsăm să vină şi alţii să cunoască bucuria dulce la capătul unui suiş anevoios. Să lăsăm acolo floarea de colţ.

M-au cuprins fiorii când am măsurat îndepărtarea.

Emoţii

foto

Deşi trăim stări afective vii şi puternice încercăm şi reuşim de cele mai multe ori să transmitem în exterior doar linişte. În unele cazuri stările emoţionale devin stimuli pentru faptele noastre şi sporesc puterea atunci când "de bucurie, omul este în stare să răstoarne munţii" şi în acest gen de stare afectivă omului îi este greu să tacă. Alteori avem o atitudine contemplativă sau defensivă atunci când de frică "ni se taie picioarele". Însă de foarte multe ori omul se închide în sine atunci când trăieşte un sentiment puternic şi ceea ce decurge din asta îmbracă un aspect frumos dar steril.

Ninge

Ninge cu duminici.

Zăpada îngheţată trozneşte sub picioare.O lună de-o albeaţă halucinantă luminează dinspre hăuri străzile oraşului tăcut. Aerul rece şi proaspăt mă îmbată ca de-o bucurie rară şi secretă iar eu ştiu ce este: fericirea care se colorează violent cu luminile infernului.Din gândirea suverană şi divină care ne supraveghează urâtul şi  alungă ranchiuna lăsând altora izbânzile, se desprinde acceptarea ideii că existăm.

Doişpe, treişpe

La gradul doisprezece pământ şi mare-s una
Ca velieru-n hulă e-al lumii plâns barbar.
Se rup pocnind parâme, stâlpi de granit sparg duna,
Şi forme zboară. Rupte-s bufnind, crengi de stejar.

La gradul doisprezece silit să ieşi din casă,
Să-ţi iei de la prieteni rămasul bun - cam greu!
S-ar cuveni mai bine o bombăneala trasă,
Dar ochiu-ţi lăcrimează un straniu curcubeu !

La gradul doisprezece furtuna sufletească
Cu ce-o măsori, cu ce străbate-n sânge ?
Măsura nu e, cât ar mai vrea sa crească,
Nu-mi explica fiorul, nici chinul cât s-ar strânge !

La gradul doisprezece în barca de salvare
Se sfarmă nava albă când val metalic trece,
Prin ziua sfâşiată ca pescăruşu-n zare.
La gradul doisprezece plus unu, treisprezece !

La gradul treisprezece stârnită-n om furtuna.
Cu vremea s-or retrage în matcă apa, viaţa,
De mentă-nfloritoare oraşul iar răsună,
Din nou curat ne-ntâmpini soare : bună dimineaţa !


şi o piesă genială, Enjoy !

Vis

Fie-ţi urcuşul preasfânt,
Soare,
ce urci cu tărie, pururi
realcătuindu-mă
după înalta voia ta.
Infaşă-mă
într-o mănuşă.

De dincolo de fereastră
un tânar arbore
întinde mâna.

Copilul a văzut în somn
o jucărie nemaivăzută.
Fie-i să aibă parte
de o mănuşă caldă
şi nedespărţitoare-de-mână.

Recomandare

foto

Oferta de coaching gratuit cu ocazia Săptămînii Internaționale de Coaching e mai bogată. Astfel că Ioan Nicuţ te invită să ai curaj şi să profiţi de o şedinţă gratuită. Ești sigur că vrei să pierzi ocazia să lucrezi cu un coach profesionist certificat de o școală din Statele Unite? 

"Prima serie de 14 sesiuni gratuite de COACHING epuizata. Am extins-o cu una noua de 10 din care am consumat deja 2. Te bagi sau ratezi?"

Contactează-l prin intermediul inbox-ului de pe Facebook şi fă-ţi o bucurie.De ce nu  ?