Cactusul nu-i vinovat.
Ariciul verde, odata, demult, a avut tulpini si frunze adevarate.
A fost insa obligat sa se adapteze la conditii extremale.
Frunzele s-au transformat treptat in spini, ghimpi si tepisori.
Chiar si tulpinile lui s-au ingrosat treptat, acoperindu-se cu o pojghita de ceara.
Foloseste economic apa pe care o acumuleaza.
Ariciul nu suporta curentii de aer.
El are nevoie de mult soare si trebuie stropit dimineata devreme.
Ciudata lume a cactusilor iti dezvaluie un farmec floral aparte, greu de egalat. Dar si mai greu de mangaiat.
Postări
2 comentarii:
Ce frumos! Asta ma face sa ma gandesc la oamenii f sobri, care se exprima cu zgarcenie, dar, atunci cand ajungi la sufletul acesora, gasesti spledida floare de cactus!
Ca de obicei, prinzi esentele!
Trimiteți un comentariu