Nu va incredeti niciodata in cei
ce va fagaduiesc sa va insoteasca
pana la capatul lumii.
Rareori
se tin de cuvant:
incep sa gafaie,
cad
si in cele din urma trebuie sa-i carati
in spinare.
Sa va insoteasca
pana la prima bucurie,
pana la proxima
lacrima.
Candva am dat crezare
unui astfel de
legamant.
Omul si-a tinut
fagaduiala.
A ajuns
la tinta.
S-a aplecat deasupra abisului
de la capatul lumii
sa vada daca sosisem.
Daca eram acolo,
in adanc.
Postări
7 comentarii:
Pana la capatul lumii, pana la capatul nebuniei,da... Si apoi brusc, incep sa gafaie. Se sperie de obstacolele din drum si de faptul ca ar trebui din cand in cand sa iti intinda o mana..
Gabitz, unii posibili insotitori dor cumplit
incerc sa nu ma incred in fagaduintze... dar... imi e asa de drag sa ma incred in dorintze... chiar daca unele, din tertze motive nu se vor implini niciodata...
poate gresesc cum sunt... dar nu pot fi altfel...
Cristia, da...
Ovi,
Nu mi se pare gresit sa te increzi in dorinte, chiar si in fagaduinte.
Si, pana la urma, cine nu greseste ?
da... traim ca sa gresim... sau gresim traind... doar Dumnezeu nu greseste... si ce frumos este cand ne asemanam cu El la greseli... si nu numai...
demult nu-mi mai numar greselile... nici iertarile... nici chiar uitarile de mine... am uitat sa numar... doar privesc... si ma fericiesc sub cerul incarcat de albastru...
"incep sa gafaie,
cad
si in cele din urma trebuie sa-i carati
in spinare." - cat adevar ai putut spune prin aceste simple cuvinte ... si, daca pici si tu ... nu mai e nimeni care sa te ridice ... asa i?"
Eu as risca din nou ... poate voi da peste acel om fff rar pe care sa accept ca il car in spate cand nu mai poate, dar sa ma care si pe mine in spate cand nu mai pot...poate...
Anny,
toata viata e un exercitiu incarcat de riscuri asumate.
Fiecare poate fi liber si potent in acest exercitiu.
Bafta!
Trimiteți un comentariu