"Caci a nu fi singur inseamna, poate, a sti sa te daruiesti. A sti sa renunti la trufia de a te considera cel mai important adevar al lumii. Rostul singuratatii e sa ne pregateasca pentru aceasta iubire, s-o visam si sa ajungem la ea prin puterile noastre si in cunostinta de cauza, cunoscand ce vrem sa negam. Turnul de fildes e o inventie a culturii, dar tot cultura are datoria sa-l surpe dupa ce a privit lumea prin el. Altfel, cultura, in loc sa uneasca oamenii, i-ar separa. Si nu asta e misiunea ei. Dimpotriva, datoria ei sa schimbe chiar singuratatea in valoare. Sa ne dea incredere ca putem lupta impotriva singuratatii fara sa palavragim despre slabiciunile ei si fara sa trecem de partea celor care confunda adevarul cu zgomotul"
Octavian Paler/ Scrisori imaginare
Iubirea este o energie coplesitoare, asa cum toti oamenii stiu din experientele de viata personale. Cei ce au experimentat insa iubirea neconditionata stiu ca "a fi coplesit" este doar o descriere de suprafata a unei trairi de nedescris.
Iubirea neconditionata devine o putere care cuprinde si aprinde intreaga fiinta, aducand-o adesea in stari de bucurie, extaz si frumusete fantastica. Oamenii care traiesc odata aceasta stare nu mai pot fi multumiti in vietile lor cu mai putin decat atat. Ei inteleg ca exista in interiorul fiintei o putere profund iubitoare, toleranta, infinit fericita si plina de inocenta, care sterge complet orice gand in momentul aparitiei sale. Numai traind-o avem acces la intelegerea ei. Pana atunci, experimentam iubirea asa cum "poate" constiinta proprie in orice moment. Iar constiinta noastra este conditionata de istoria psihologica inregistrata in trecut, de credintele, perceptiile si intelegerile sau neintelegerile din trecut.
Iubirea neconditionata devine o putere care cuprinde si aprinde intreaga fiinta, aducand-o adesea in stari de bucurie, extaz si frumusete fantastica. Oamenii care traiesc odata aceasta stare nu mai pot fi multumiti in vietile lor cu mai putin decat atat. Ei inteleg ca exista in interiorul fiintei o putere profund iubitoare, toleranta, infinit fericita si plina de inocenta, care sterge complet orice gand in momentul aparitiei sale. Numai traind-o avem acces la intelegerea ei. Pana atunci, experimentam iubirea asa cum "poate" constiinta proprie in orice moment. Iar constiinta noastra este conditionata de istoria psihologica inregistrata in trecut, de credintele, perceptiile si intelegerile sau neintelegerile din trecut.
Postări
11 comentarii:
Cuvinte atât de frumoase... Iar citatul din Paler este extraordinar. Iubire - şase litere fără de care suntem goi pe dinăuntru...
Da, asta e revelatia !
Cristian,
tu stii bine valoarea stralucirii adevarurilor. Esti fericit!
E trist si in acelasi timp minunat... sa realizezi ca singurul lucru pe care il poti face este sa iubesti...
Kami, nu e trist; e doar minunat :)
Mugur,
creste inima in mine cand primesc astfel de comentarii :)
Awww... iar am primit un bobarnac spiritual de la Mugur... incredibil, parca ma spioneaza :))
Incepusera sa imi apara ceva ganduri spre conditionare. Eh, ce bine ca functioneaza sincronicitatea :)
Superb postul tau Gabi in combinatie cu comentariul lui Mugur era exact de ce aveam nevoie. Minunat! Si cand te gandesti ca il mai citisem o data....eh dar cand e momentul potivit... ^-^
Iubirea neconditionata este cel mai frumos, mai sincer si mai inaltator sentiment... pentru ca ea nu cere nimic, nu ascunde nimic, este pura, inocenta, loiala si lipsita de compromisuri.
Kami, te felicit si aplaud :)
Mmmmmmm.... M-am obraznicit odata si am indraznit sa cred: Iubire neconditionata nu exista.
E ca si cum as spune, pleonastic, "mama de copil" sau "respir aer"...
Ea e "de la ea", asa cum este, "din start", fara conditie. Chiar ea cuprinde neconditionarea.
Ce-mi place, in descoperirea ei, e ca oricat de mult ar parea ca esti gata sa te umpli pana la marginile tale, mereu iti face marginile sa se mute, mai largi, si niciodata nu cred ca o sa plesnim... Desi, asa cum este ea, nu sta, nu poate fi cuprinsa toata intr-o forma... Si o descoperim in atatea forme! Oare un infinit de vieti ne-ar fi de-ajuns?
Mersi mult Mikka de vizita.
Incantator coment, m-ai uns la inimioara. Te mai astept.
Mmmm... pe mine m-ai topiiiit... :)) Amazing Grace! Santana! Rod Steward cu Sailing!!! Si peste toate, Unchained melody!!!! Si mai si, peste toate, poezie si visat, caldura si iar si mai ales, Inima!
Mmmmm... Dar, cum ziceam mai sus, stiu acum ca nu o sa plesnim, caci mereu Iubirea ne mareste...
Asa cum zice Josh Groban, in You Raise Me UP, ne mareste pana la a fi "more than I (we) can be..."
Mare bucurie, intalnirea asta de dragoste, cu tine, cu frumosii care-ti sorb nectarul...
Am devenit de doua luni dependenta (si) de net, de "net"-uri de-astea :)). Si cresc mereu, de Bucurie.
Grazie! Am sa mai vin la tine, la Frumos!
Sa mai vii Mikka iar eu o sa ma straduiesc sa va astept mereu pe covorul fermecat.
Caldura si inima, visare si iubire fara ipocrizie si lasitate.
Doar curajul de crede ca toate astea sunt datul lui Dumnezeu.
Trimiteți un comentariu