Ceremonial de nunta

Mirele s-a imbracat in straie de lumina si se lasa purtat de adierile zefirului, pe aripile fluturilor, de albinele de aur. Este intampinat de o garda de onoare, in catifea albastra sau roz, aurie sau alba, stransa in jurul amforei cu brate. Mirele soarbe nectar din amfore, nectarul dragostei fara uitare si un dor nestins se naste in firavul petitor. Parfumul aduce visul in mintea de berbant.

Nici mari, nici munti, ape si paduri nu-l mai opresc. Un curaj de zmeu il indeamna pe drumuri nestiute de nimeni, dar fara de ales, fara ingaduire. Dar nu e singurul. Sunt multi veniti si toti sunt primiti cu aceeasi cinste, cu nectar si mireasma, cu onor de garda. Dintre toti, numai unul va fi cel ales, va fi mirele adevarat. In urma lui rivalii vor pieri pe drumul dragostei presarat de trupurile lor fara viata. O drama in fiecare floare.

Mireasa-i ascunsa intr-o padure deasa, intr-un castel fara usi si fara ferestre. Asteapta clipe lungi pana cand cel ales va lovi cu bratul voinic si va sfarama zidurile castelului.

Iubirea lor e daruire, sacrificiu, uitare de sine. Se strang cu putere de mistuire si in focul dragostei fiinta lor se stinge. Se naste alta, cu alt duh, cu inceput de viata. Se naste o copila fermecata care va dormi somn lung, pana va cadea odata pe pamantul reavan, dusa pe aripile vantului. Iar cand somnul se va ridica de pe gene, frumoasa adormita va pasi cu picior subtire intr-o lume a vietii sau a mortii. Va fi iar nunta, cu garda de onoare, cu miresme, feti frumosi in haine de aur, fluturi berbanti pe aripile zefirului.