Pe un pamant roditor a cazut o samanta. Marunta fiinta ca intr-o carcasa de fier, paraseste adapostul si iese in lume. Materie si energie, haotic raspandite in lume se strang in firava fiinta si se imbina, se nasc in forme noi, in constructii ingenioase, dupa legile cristalelor scumpe, dar vii, in miscare. E o sete de innoire ce tine loc de nastere si pana la moarte, pe o linie ascendenta in suis neintrerupt.
Firava fiinta se inalta, creste, invinge frigul iernii, iar in primavara va porni la cucerirea spatiului. Dintr-o samanta se naste un copac puternic pe care vantul nu-l mai apleaca, ci se astampara in frunzele-i jucause.
Firava fiinta se inalta, creste, invinge frigul iernii, iar in primavara va porni la cucerirea spatiului. Dintr-o samanta se naste un copac puternic pe care vantul nu-l mai apleaca, ci se astampara in frunzele-i jucause.
Trebuie sa intelegem ingeniozitatea de a cuceri spatiul intr-o formula noua: rabdarea implinirilor.
Postări
6 comentarii:
trecut, hranit... ma intorc si alta data!
:)
Tot noi distrugem totul...
Kalliope,
de acord, insa prefer sa gandesc optimist :)
“Cele mai multe esecuri in viata sunt ale celor care nu si-au dat seama cat de aproape erau de succes atunci cand s-au dat batuti.”
Sunt cuvintele lui Edison , care m-au insotit de-a lungul ultimelor luni.
Asa cum nu venim pe lume invatati, asa nu cunoastem nici rabdarea la nastere. De cele mai multe ori, daca avem noroc, ne putem educa sa o avem, pentru ca , alaturi de iubire, este o binecuvantare pentru sufletul nostru.
Cat de confortabil trebuie sa te simti cu tine insuti, atunci cand poti fi macar o clipa pe zi un om intelept !
Iti percep aceasta stare... si sunt tare incantata!
Trimiteți un comentariu