Se intampla ca dintr-un semn doar, dintr-un simbol sau mesaj sa construim o lume intreaga. In aceasta tentativa, imaginatia are aripile intinse intr-un zbor planat, disciplinat de logica, de legile posibilului; se fereste de absurd, de caricaturizare, de monstri.
Alteori nu vrem decat un gest simplu, spontan, pentru simturile noastre cele mai primitive: un zambet cald, sincer, o strangere de mana, vorbe cu zvon de izvoare, un parfum discret cu iz de primavara.
Asa gandesc in zile cenusii de iarna.
Postări
6 comentarii:
Asa este!
In urma cu un an a fost de ajuns doar o privire ca o poveste frumoasa, fara prea multe sperante, sa inceapa.
Nu stiu despre continuare, insa privirea aceea a facut cat 1000 de ani traiti in ignoranta! :)
Viviana,
nu cred ca se mai cuvine vreo completare...
Iar continuarea, sta numai in puterea voastra.
imi place ! chiar imi place sa citesc ceea ce scrii ....
sunt in asentimentul celor de mai sus !
Mersi, Bogdan,
te astept mereu cu drag.
de ce oare... in strangerea de mana regasesc fara sa vad privirea... si in privire... fara sa ating, strangerea de mana???
oricum.. nu as renuntza la nici una din ele...
Ovi,
probabil pentru ca esti mai empatic.
Sau, spune-ne tu, de ce...
Trimiteți un comentariu