Vis

De ce cautam in jurul nostru, dar si in sufletul nostru perfectiunea, sublimul ? Este in natura noastra visul lui Icarus?

Sa nu uitam ca viziunea sublimului este inspirata, e proiectata chiar de lucrurile de toate zilele, ca este in esenta ascunsa in acestea si sublimul este posibil numai in comparatie cu ele.

Natura este o "mestera" in aceasta arta a comparatiei. Dar in natura, sublimul nu este decat o extrema, o exceptie ce nu poate fi regula. E ca un mester, care cuprins de har maiestreste acelasi lucru intr-o forma neasemuita.

Pe drumul meu treceam zilnic printr-un colt de parc, la incrucisarea a doua strazi. A ramas un spatiu mic, pe care cineva, un om de suflet, s-a gandit sa-l impodobeasca cu arbori si iarba verde, ca un simbol al naturii pe care noi am alungat-o cu inconstienta din viata cotidiana.
Traia aici un palc de mesteceni si in mijlocul lor un brad argintiu. Contrastul dintre coaja alba a mesteacanului, frunzele sale marunte, mereu agitate si roba argintie cu frunzele incremenite ale bradului se armonizau. Popasul meu la acest colt de rai se intampla in mod firesc. Ma fascina frumusetea vizionara a bradului argintiu, ca aparitiile din visurile copilariei, cand merele sunt de aur, frunzele de argint, fluierul e fermecat.

De fiecare data descopeream la bradul argintiu o noua infatisare, data de anotimp si de soare. Dimineata argintiul stralucea aprins. Seara era o bruma albastrie. Cand venea iarna, se lasa acoperit de zapada si argintiul brumariu primea o nuanta mai grava. Dar oricand pastra o demnitate de strajer in haine de sarbatoare, de garda la poarta zeilor.
O raritate in natura vie, o frumusete de elita!

...intr-o zi, au venit niste sapatori cu cazmale.Au tras o sfoara pe langa trunchiul bradului si au inceput sa sape incet, cu spor.

Alarmata de ce s-ar putea intampla, am intrebat, am rugat, am implorat:

"- Cine-i cu porunca?

- Acolo-i mesterul."

Un om in haina de piele, cu cizme de cauciuc, mi-a aratat cu degetul un plan mototolit.

"- Dar nu s-ar putea sapa mai incolo, sa lasam bradul ?!

- Stiu eu ? S-a gandit o vreme si dupa un oftat a spus: Asa-i planul."

Am cautat argumente noi si i-am spus:

"-Dar nu vezi cat e de frumos?"

A privit bradul argintiu, parca pentru prima oara. O creatura inalta, semeata, incremenita in tinuta de gala! O povara grea, din zale de argint.

Am incercat un ultim argument.

"- Dar, stiti cati ani i-au trebuit sa creasca atat de mare si frumos ? ...un secol."

Insa taietorii au doborat bradul argintiu in cinci minute. Zalele s-au imprastiat. Cativa trecatori au luat ramuri sa le puna in glastre.

M-am trezit din vis si mi-am spus: "intr-un peisaj nu e important ceea ce gasesti ci ceea ce cauti"