Padurea e umbra, dar si lumina furisata prin bolta de frunzis. E taina si singuratate, liniste imensa, strapunsa de sonoritati ca niste sageti subtiri. Pe cararile cu mozaic de umbre si lumina traiesti un sentiment de maretie grava. Numai la inceput de primavara padurea e deschisa pe deplin luminii. In fiecare padure rasar alte si alte flori.
Care-i masura gestului ? Catre cine ? Cui vorbeste un popor de flori si cine le strange laolalta? Asculta ele de neclintirea muntilor ? De vesnicia apelor sau vibratia melancolica a universului de culoare? De sensuri adanci, de putere si tarie ?
Frumosul grandios, frumosul pur, fara gesticulatii afectate, intr-un suvoi de cascade, acum l-am inteles, dar n-a fost totul, au mai ramas intrebari.







17 comentarii:
viziteaza noul blog vintage www.newvintageline.blogspot.com
frumoasa padurea ta, primavara ta...
si cascadele tale...
cu toate lucrurile pe care ele le spun, sau macar le sugereaza si chiar cu cele pe care le lasa nespuse...
sa te umple de vitalitate!
Primavara iti ofera numeroase raspunsuri, dar la o intrebare ea nu-ti poate raspunde...nu stie ce e moartea:D...frumoasa postare
O strabat an de an de-alungul anotimpurilor, ai vad tristetea, o simt cand renaste, imi umplu plamanii cu viata si ma asez cu incredere la radacinile sale.
superb, chiar mi-e dor sa stau pe iarba si sa privesc crengile verzi:)
Am simtit cum fiecare floare si fiecare fir de iarba este iarba a fost creat din iubire, pentru mine, pentru tine, pentru noi, pentru viata. Pentru ca cineva sau ceva ne iubeste si in felul asta ne "vorbeste" prin adierea vantului, prin zambetul unei flori pe o margine de drum, prin mana calda a unui prieten care merge alaturi de noi...
Multumesc pentru ca esti un margaritar in viata mea, pentru cuvintele si sfaturile de mama din acea zi! ^-^
Va multumesc prieteni pentru generozitatea voastra.
new vintage line,
:)
Janine,
cu toate lucrurile pe care le spun si le sugereaza... si cu bucuria de a sti ca ele sunt adapostite de inimi :) A mea, a ta, a lui, a ei :)
raza de soare,
primavara e simbolul nasterii...n-are cum sa stie ce e moartea :)
Mugur,
ce bine ca ai gasit aici un colt de liniste :)
Eu continui sa ma minunez si de voi si de mine :)
Paul,
la radacinile ei, ai spus bine :)
acolo ii simti binefacerea.
Kami,
ma emotionezi mereu :)
Si eu iti multumesc prin felul in care constientizez importanta gestului de a primi :)
Draga, draga :)
Care-i masura gestului? Nimeni nu stie... Poate de aceea misterul atrage atat... Pentru ca e un spatiu al nemasurarii.
Superba Primavara ta, Gabitza!
Cu Frumosul grandios, Frumosul pur care ne hraneste pe toti prin ochii tai!
Multumim, suflete!
Titlul postarii tale mi-a amintit de o melodie a lui Aurelian Andreescu care se numeste la fel, poate iti amintesti. E foarte frumoasa si vocea acestui om a ajuns acolo, in locurile cele mai profunde ale sufletului.
"Cui vorbeste un popor de flori?" - noua tuturor , celor care vrem sa il ascultam si sa ne bucuram de muzica lor.
Absolut minunate gandurile tale, draga Gabi!
Si multumesc pentru amintirea melodiei ! :)
Viviana,
nu mai stiam de melodia lui Aurelian Andreescu, dar o caut pe net, poate o gasesc...sunt sigura ca reascultand-o imi voi aminti.
Fericire multa in primavara asta, pe pamant reavan si bun, iti urez !
Doamne Ajuta!
Cu drag, Mikka !
Ma bucur ca un copil atunci cand gandurile mele ating coarde sufletesti asa sensibile :)
Trimiteți un comentariu