"Gandurile tale sunt exact ca stafiile. Continui sa crezi in ele, fara sa incerci vreodata sa te intorci spre ele si sa te uiti bine la ele" OSHO
Sfantul si pacatosul sunt doua fete ale aceleiasi monede; raiul si iadul; Dumnezeu si diavolul.
Dar exista o a treia alternativa in care sa nu fii nici unul nici celalalt, ci sa fii tu insuti. Sa iesi din piramida mintii si sa intri in templul fiintei tale. Piramidele au fost facute pentru cei morti iar mintea noastra seamana de multe ori cu un "cimitir" de amintiri trecute, experiente, umbre...care incet-incet pot ajunge sa formeze in jurul nostru o tesatura deasa.
Singurul mod de a scapa de umbra este sa te intorci cu fata la ea fiindca daca alergi, va alerga si ea dupa tine.
Gandurile sunt substitute ale atentiei constiente.
Singurul mod de a iesi din "piramida" este sa devenim martorii propriilor procese de gandire, sa stam pe margine si sa fim spectatorii gandurilor. Numai atunci vom putea sti cu adevarat cine suntem.
Postări
11 comentarii:
cel mai greu este sa fii tu insuti-desi pare lucrul cel mai usor, uitam sa gandim, sane comportam natural
Da Fluturas,
si suntem atat de nefericiti din cauza asta !
Chiar nu inteleg de ce este atat de greu sa fim noi insine, pentru asta chiar nu trebuie sa facem eforturi.
Tot timpul vrem sa fim noi insine, primim insa palme din stanga si dreapta noastra ce vor sa ne impuna tot timpul cai de urmat telului lor. De friica, mai din dorinta de a copia ce vedem, acceptam a fi bune si pentru noi, uitand insa de frumusetea eului nostru. Ne trezim uneori dar nu toti reusim sa-l recladim.
Paul,
foarte frumos spus :)
Cam asta face omul, incearca sa se adapteze pentru a supravietui sau pentru a pastra ceea ce iubeste neconditionat, renuntand la trufia de a se considera cel mai important adevar al lumii. Si cand face asta este de fapt el-autentic. Chiar si atunci cand se considera manipulat de altii, tot el-autentic este. Si atunci cand se bucura si atunci cand sufera omul isi traieste viata si nu se lasa trait de ea cu conditia ca toate astea sa fie acceptate si recunoscute siesi si nu disimulate in oglinda sparta.
Duminica de Florii superba !
Geanina,
bine ai venit!
Ca sa raspund o sa formulez intrebari retorice:
- de ce omul se teme ca nu este perfect sau suficient de bun si astfel alege sa adopte o atitudine prin care fie se eschiveaza fie pare indiferent sau invulnerabil cand de fapt, sufletul sau tremura ?
- de ce oamenii se tem de respingere si astfel se poarta respingator cu cei din jur ?;
- de ce exista atat de multi oameni pentru care deviza "fii tare" este mult mai importanta decat "iubeste" ?
...si ar mai fi...dar ma opresc aici.
...stiu pentru ca exista o teama "nerezolvata" si o mare frica de esec care le modifica substantial comportamentul :)
OSHO...Mi-ai amintit de Osho. Il iubeam aşa de tare în facultate! L-am descoperit la recomandările unui profesor de-ai mei!
Cât despre eul nostru..e simplu de înţeles de ce ne e greu să ne cunoaştem şi de ce e greu să fim noi înşine. Psihologii vorbesc despre multiple Eu-ri pe care le are o persoană: Eul real, Eul autoevaluat, Eul ideal, Eul perceput , Eul proiectat (pentru detalii, îţi recomand "Eul si personalitatea" a regretatul profesor şi psiholog Mielu Zlate). Astfel, noi pendulăm între atâtea forme de Eu-ri, situaţia ideală fiind aceea în care să reuşim să le suprapunem perfect. Până atunci, suntem în căutarea NOASTRĂ şi mai manifestăm fel de fel de "anomalii":)
Da, lumina si intunericul sunt fete ale aceleiasi monede. Uneori ma intreb de ce asociem Lumina lui D-zeu si intunericul diavolului. Ambele ne sunt benefice, avem nevoie de amandoua pentru a creste. Traim totusi intr-o lume dualista si probabil ca asta ne-a determinat sa clasificam totul in bine si rau.
Vi s-a intamplat vreodata sa vedeti pe cineva facand ceva care vi s-a parut groaznic, un act de cruzime aproape...iar cand ati aflat motivul din spatele lui sa realizati ca a fost facut din iubire?
Ne-am obisnuit insa sa judecam, sa punem etichete inainte de a afla ce se afla in spate... si e pacat. Omoram in felul asta spiritul uman, scanteia divina din noi.
Da gabitzu, teama este in spatele multora din comportamentele pe care le descrii mai sus. Atata timp cat o constientizam, ne putem insa intoarce spre ea, o putem privi in fata si imbratisa... pentru ca si ea face parte din noi. Atunci cand o acceptam cand ascultam ce vrea cu adevarat sa ne spuna ea devine o resursa, iar de fiecare data cand o depasim devenim mai puternici, mai curajosi, mai aproape de esenta noastra.
Unii spun ca cealalta fata a iubirii este ura... eu nu cred ca poti iubi si uri in acelasi timp...e un non-sens. Iubirea adevarata nu cunoaste acest revers... la fel ca si tacerea, indiferent cat de mult o "taiem" nu vom obtine altceva decat tacere si iubire.
Da, lumina si intunericul sunt fete ale aceleiasi monede. Uneori ma intreb de ce asociem Lumina lui D-zeu si intunericul diavolului. Ambele ne sunt benefice, avem nevoie de amandoua pentru a creste. Traim totusi intr-o lume dualista si probabil ca asta ne-a determinat sa clasificam totul in bine si rau.
Vi s-a intamplat vreodata sa vedeti pe cineva facand ceva care vi s-a parut groaznic, un act de cruzime aproape...iar cand ati aflat motivul din spatele lui sa realizati ca a fost facut din iubire?
Ne-am obisnuit insa sa judecam, sa punem etichete inainte de a afla ce se afla in spate... si e pacat. Omoram in felul asta spiritul uman, scanteia divina din noi.
Da gabitzu, teama este in spatele multora din comportamentele pe care le descrii mai sus. Atata timp cat o constientizam, ne putem insa intoarce spre ea, o putem privi in fata si imbratisa... pentru ca si ea face parte din noi. Atunci cand o acceptam cand ascultam ce vrea cu adevarat sa ne spuna ea devine o resursa, iar de fiecare data cand o depasim devenim mai puternici, mai curajosi, mai aproape de esenta noastra.
Unii spun ca cealalta fata a iubirii este ura... eu nu cred ca poti iubi si uri in acelasi timp...e un non-sens. Iubirea adevarata nu cunoaste acest revers... la fel ca si tacerea, indiferent cat de mult o "taiem" nu vom obtine altceva decat tacere si iubire.
Gabi,ma bucur ca ti-am gasit blogul.E foarte interesant si abia astept sa-mi fac un pic de timp liber si sa-l citesc.
Citind despre ganduri mi-am amintit despre ce zicea un calugar de la muntele Athos"gandurile sunt pentru om precum cariile pentru pom".
Mihaella,
si eu ma bucur!
Gandurile pot fi pentru om, mai mult decat cariile pentru pom.
Dincolo de rana, trebuie sa si rodeasca.
Trimiteți un comentariu