Cateodata, practica pitagoricienilor de a tacea e foarte buna. Nedand expresie gandurilor care ti se imbulzesc la poarta vorbirii, ele se retrag de la sine si descoperi cu o mare bucurie ca exprimarea lor nu era necesara.
vineri, 1 mai 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
13 comentarii:
Draga mea, eu pot sa tac si un an daca este necesar, ascult si mintea mea primeste informatie de toate felurile, decanteaza, insa cand intalnesc indolenti, mai mult de un an nu mai pot sa tac si le spun una , da' buna, de nu ma uita toata viata. Iti doresc o zi buna, cu plimbari la pas si daca ai ceva de spus cuiva, nu ezita, comunicarea rezolva multe probleme.Imbratisari.
Mersi Geanina pentru indemn.
Fii atenta insa ca am spus "cateodata". Deci, nu mereu :)
Iar la mine...foarte rar :)))
O zi superba si tie cu ganduri senine si frumoase ca florile de mai!
....... :)
greu de tacut...
se strang la poarta buzelor, se inghesuie care sa iasa mai repede la lumina.
daca iese unul strica tot, trebuie sa le dai drumul si celorlalte, in incercarea de a repara...
apoi, dupa ce s-au dus, vine clipa de tacere, dar care nu mai are aceeasi valoare. si cu coada intre pocioare, gandurile se retrag pana cand vor creste din nou in cuvinte...
Hehe,
Janine,
psihanaliza e la ea acasa, draga mea :)
Cand nu-mi exprim gandurile, sunt ca si cum n-as fi. Nu inteleg cum functioneaza introvertitii si care-i sursa fericirii lor. Adica sursa fericirii lor e tacerea, dar nu-i inteleg gustul :P
Mikka,
:))))
asta nu esti tu ! Nu te recunosc ! :))
Cel mai bine e sa gandesti de 3-4 ori inainte de a vorbi. Adica sa intorci pe toate fetele ceea ce ai de gand sa spui.
Din pacate, teoria e frumoasa. In practica , recunosc ca si eu dau de multe ori drumul la vorbe fara sa gandesc de mai multe ori ceea ce vreau sa spun si mai ales asupra efectelor pe care aceste vorbe le vor avea asupra celorlalti.
Da, George, trebuie sa avem raspunsuri rationale si nu emotionale. Trebuie sa inhibam din fasa orice nu ne aranjeaza cum trebuie in tabloul pe care l-am creat despre noi insine.
Sau nu trebuie ?!?! :)
Sa avem planuri pe care sa le respectam, sa avem ambitii cu care sa ne-mpaunam, sa fim aroganti fata de cei care viseaza cu ochii deschisi.
Sau nu ?!?!
Mai degraba sa fim intuitivi si spontani, empatici si simpatici ?! :)
Bine ai venit, George !
Gabi, eu cred ca tacerea poate fi de aur numai daca intr-adevar n-ai ce spune. E o prostie mai mare sa taci decat sa vorbesti intruna.
Marturisesc, sunt genul care stie sa asculte. De dragul textului tau, voi tacea peste in urmatoarele 30 de minute. Timp de scris si de citit, nu-i asa?
Pe de alta parte, poate stii, poate nu ca, uneori, eu tac asa:http://calinhera.wordpress.com/2009/03/25/eu-tac/
Chiar vorbeam cu cativa amici despre un club al tacutilor, al astfel de tacutilor. Dar intre timp a intervenit discutia aia despre PA ;)
Calin,
multumesc pentru aroma de scortisoara a comentului tau si purced sa vad cum taci tu pe site, acolo. Poate mai aveti vreun loc liber in club :)
Discutia despre PA se poate transforma intr-un proiect bun - e numai parerea mea si cred ca nu stiu totul despre...
Intre timp, au trecut si minutele de tacere, asa ca putem relua de unde am ramas :))
Multumesc, Calin !
Calin,
mi-a placut mult tacerea ta din poem, incarcata de sens :)
cand ai ceva de spus e bine sa spui, candd nu, mai bine taci.din pacate unii vorbesc si nici ei nu stiu ce
Fluturas,
unii vorbesc ca sa-si auda vocea interioara. Sigur ca, ceea ce se aude, poate sa nu placa :)
Aia a fost tacerea mea, draguta Gabitza!
Ca sa impartasesc bucuria tacerii....
Unul din marii mei mari spunea "Doar ramai tacut..."
Atat de mult e cuprins in tacere! Calea spre miez e in tacere. Impartasirea descoperirilor e in cunvinte, dar niciodata nu pot prinde tot. Asta e. Tristetea cuvitelor e ca fie nu pot prinde bunul, fie arunca mult prea tare amarul...
Tacerea aduce pace si ajusteaza apoi capacitatea noastra de a pune in cuvinte. Oricum, acesta, mereu sarace in a canta bucuria...
Trimiteți un comentariu