Timpul nu mai trecea.
Era iubirea.
Numai in fata ei se opreste
timpul.
Puteam aduna secundele
cum aduni nisipul in pumni,
risipindu-le apoi dupa voie,
in dreapta si-n stanga.
Metalul nu ruginea.
Florile se dezvatasera sa moara.
Si atunci noi ne-am dezvatat sa numaram.
E minunat,
pe cea mai inalta scala,
e minunat
ca iubirea nu stie sa numere.
duminică, 9 august 2009
Era iubirea
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
12 comentarii:
Frumos... sper sa nici nu invete vreodata sa numere!
Ma-nclin.
Mersi boss,
dragut si amabil.
Corectie: iubirea stie să numere. Dar nu-i pasă, numără cu la fel de multă candoare din unu-n unu, din doi în doi.
mai are timp sa-nvete...
Calin,
un zambet sincer catre tine :)
raza de soare,
Minunat ! :)
Dar de ce "era" si nu "este"? S-au terminat numerele? Poate ca e o problema sa nu stie sa numere. Daca ar numara poate ar tine la nesfarsit, cum numerele nu au un capat.
Gabi,
era, este, va fi pana la plus infinit :)
Lipsit de iubire, am ajuns cu numărătoarea la 289.433... Altădată nu aveam acest obicei.
Vania,
iti trimit mintenas o "Scrisoare neexpediata" :)
Iubirea stie sa numere ...stie ca doi plus doi egal cu trei...mai stie ca 4+4=8 dar cu ajutorul lui Brincusi poate fi +Infinit...si poate fi o Poarta a sarutului...Tacere mai poate fi...si cintec de Pasare maiastra...
Ce multe poate fi Iubirea...totul este s-o primim in inima noastra si sa n-o lasam sa plece niciodata...
Ignick,
adevarat !
Trimiteți un comentariu