Exprimă-ţi dezacordul

foto

O să cotesc un pic din literatură spre dezvoltare personală, un domeniu inepuizabil şi pasionant.

Imi aduc aminte că în şcoală, cursurile la care eram ascultaţi constituiau pentru noi un supliciu. Trecea ora rugându-ne să nu fim întrebaţi şi să nu luam cuvântul in faţa clasei. Şi am observat că exprimarea punctului de vedere propriu şi apărarea intereselor se constituie intr-o dificultate in viaţa cotidiana a adultului de mai târziu. Specialiştii au ajuns la concluzia că oricare ar fi contextul, public sau privat, în fapt e vorba despre probleme de "asertivitate" sau de "afirmare de sine" care au la bază "mecanismul proiectat". Ce înseamnă asta ? Că proiectăm asupra celorlalţi privirea depreciativă şi ostilă pe care o avem despre noi inşine. Iar aceste gânduri sunt hrănite de teama de a fi judecati sau de a fi în conflict ori de a nu ne ridica la anumite standarde. Evident, la origine se afla o lipsa de încredere în sine la care se adaugă speranţa de respect şi de reguli morale implicite. Am încercat odata şi am reuşit să fac explorarea acestor reprezentări şi am inţeles că e okay să îndrăzneşti să exprimi chiar şi părerile contradictorii, în orice relaţie. Dar e mult mai confortabil s-o faci pe fondul emoţiilor care nu se lasă duse în controversă ci işi iau timpul de a reflecta la argumentele sale şi de a opta pentru o formulare îmbogăţită cu elemente de tact.
Baftă şi vouă, dragilor !