Despre dorinta

Un om s-a dus la Buddha:

- As vrea sa ajut oamenii. Invata-ma.

Buddha s-a uitat la el si s-a intristat profund. Omul era incurcat, confuz. L-a intrebat:

- De ce te-ai intristat ? Am spus ceva gresit ?

Buddha i-a raspuns:

- Cum ai putea sa juti oamenii ? Nu te-ai ajutat nici macar pe tine! Vei putea doar sa le faci rau in numele ajutorului.

Intai, adu lumina in interiorul fiintei tale. Lasa-i flacara sa iti insufleteasca constiinta...iar apoi nu vei mai pune niciodata aceasta intrebare. Dupa aceea, insasi prezenta ta si tot ce vei face vor fi, in mod firesc, de mare ajutor.

Dorinta este dorinta. Nu exista nici dorinta materiala, nici dorinta spirituala. Este o pacaleala a ego-ului aceea de a ajuta oamenii, si de a deveni mai sfant decat ceilalti. De a deveni mai intelept decat ceilalti - tu stii, iar ei nu stiu. Tu vrei sa ajuti pentru ca ai ajuns unde trebuie, ei sunt doar niste ignoranti care se impiedica in intuneric, iar tu vrei sa le fii lumina calauzitoare. Daca exista dorinta aceasta, atunci nu ii vei putea ajuta - si nu te vei ajuta nici pe tine. Raul va fi dublat. Este o sabie cu 2 taisuri; ii va taia pe ceilalti si te va taia si pe tine.

Totusi exista un tip de ajutor, care nu vine din dorinta, care nu rasare din nicio proiectie a ego-ului. Acest tip de ajutor, acest tip de compasiune apare numai la apogeul meditatiei, niciodata inainte. Cand a venit primavara in constiinta ta, cand toate florile din lume sunt inlauntrul tau, mireasma incepe sa-i atinga si pe ceilalti. Nu trebuie sa-ti doresti asta - de fapt, nu ai cum s-o impiedici. Chiar daca ai vrea sa impiedici imprastierea sa, nu poti. Va ajunge inevitabil la ceilalti. Va fi ca o lumina in viata lor, va fi crainicul unor noi inceputuri - nu pentru ca tu vrei asta, ci pentru ca esti transformat.

OSHO