despre incertitudini

Frica de pierdere ne tradeaza incertitudinea interioara, fie ca se refera la pierderea unui obiect, a unei relatii, a unui loc de munca, a banilor sau a prestigiului. Mintea gandeste nesiguranta si o obtine. Mintea omeneasca se simte in nesiguranta si in fata binelui si in fata raului.

Deci...

Ne indragostim de cineva si ne simtim minunat in prezenta acelei persoane.

Dar, peste un timp oarecare vine mintea si ne intreaba: "Dar, daca voi fi parasit ? Daca nu ma iubeste ? Daca si-a gasit pe altcineva ?"

Nesiguranta se iveste in minte tocmai cand lumea ti-e mai draga.

Nesiguranta te izbeste in fata tocmai atunci cand poti fi mai fericit.

Si incepe apoi sa-ti fie rau de prea mult bine si sa te simti nesigur tocmai pentru ca esti prea sigur.

Mintea iti va susoti in urechi precum un aparat defect ca ceva trebuie sa fie in neregula.

Indoiala, suspiciunea, teama, iritarea si multele ganduri pe care le exersezi in asternut pana in toiul noptii rasar din incapacitatea mintii de a avea incredere.

Nesiguranta patrunde in minte ca un vierme puternic, iar intamplarile vietii si relatiile pe care le avem oglindesc aceasta traire.

Peste tot in jurul nostru sunt plasate oglinzi care ne arata pe noi insine !

Nu fetele fizice sunt cele pe care le vedem in jur, in oameni, in relatiile de dragoste, in evenimentele de orice fel, cat fetele sufletului nostru si ale mintii.

Orice ni se intampla, placut sau neplacut, urat sau frumos, bun sau rau, cu dragoste sau cu ura, ne poate arunca intr-un hau negru al nesigurantei.

Pentru ca mintea "nu poate" avea certitudini de una singura.

7 Plus