Admiraţie

Poveştile ca aceasta încep cu a fost odată ca niciodată în România, o ţară frumoasă cu căldări uriaşe, pereţi de prăpastie, iezere curate şi nori rezemaţi pe creştetul munţilor, un destin al prinţesei de Wied peste care s-au răzbunat viforniţe vrăjmaşe. A rămas şi ea neclintită într-o stană de piatră şi chip de nedrept purgatoriu. La început am privit-o cu teamă şi apoi un surâs de plăcere m-a cuprins ca în faţa unei scene de teatru ce creşte într-o cupolă înaltă. Înainte de-a o părăsi,  privirea mea a învăluit cu admiraţie femeia regină, scriitoare sau Mecena cu sânge albastru.

PAfoto la Calin Hera