duminică, 27 decembrie 2009

Despre exagerări



Un pom de trei ori mai mare decât pomii din jur sau de trei ori mai mic, devine un monument al naturii. Cel care îl iubeşte se modifică pe sine acceptându-l prin iubire, sau, din iubire de pomi face un pom de trei ori mai mare, modificându-şi astfel iubirea faţă de pomii fireşti. În artă, ideea de ceva nu este o generalizare ci o exagerare, de aceea şi arta este tensionată iar valoarea ei se măsoară după tensiunea comunicării.

14 comentarii:

Lady A spunea...

@Gabi
Prim-planul iubirii este acut. Expunerea prin arta este pasiune si inspiratie.
Superba imaginea pomului, moment al naturii.
Pupici!

gabi spunea...

Lady A,
Ceea ce ai exprimat te-a situat intr-un prim-plan al gandirii tale acut.
Multumesc, lady !

Lady A spunea...

@Gabi,
Asa ceva n'am mai simtit. E placut, nu doare... e o stare de visare, de plutire. Ma trezesc cu versuri in cap... eu care n'am cochetat niciodata cu ideea de a scrie versuri.
Sunt uimita!

gabi spunea...

Lady A,
ce stare placuta in care nimeni nu explica de ce nuantele sunt galben sau gri...
nici de ce strazile sunt pline, iar cateodata pustii...

Uimirea este ea insasi o stare in prag de visare.

:) Am atins cum mana si e cald !

Teo Negura spunea...

Cred ca, in momentele de liniste sau de puternica zbatere launtrica, fiecare se aseaza, o clipa macar, sub ramurile mari ale propriului copac, la umbra lor, intrezarind printre frunze batute de soare si ploi... speranta.

Cristian Lisandru spunea...

O imagine de vis...

Adrian Barbat spunea...

Eu cred ca depinde foarte mult de puterea fiecaruia de a vizualiza, trenspune si constientiza, atat arta cat si iubirea.

flavius spunea...

servus...
apoi as crede cumva ca pomul acela trebuie sa fie undeva in noi... tii minte, desigur, copacul Gica... ;)
toate cele bune!

Rusu Gigi spunea...

De fapt îţi deschizi inima pentru toţi pomii şi-i iubeşti pe toţi de trei ori mai mult.

gabi spunea...

Teo,
cred ca linistea care se aseaza sub ramurile launtrice creeaza speranta ;)

gabi spunea...

Cristian,
o vezi astfel pentru ca privirea ta isi iubeste propriul vis.
Multumesc.

gabi spunea...

Adrian Barbat,
apreciez foarte tare ideea din commentul tau.

gabi spunea...

Servus, Flavius
...e in noi, altfel nu se poate.

Excesul de grija, curiozitatea "lui" si felul in care nu ne lasa in libertatea noastra...
:)
Numai bine !

gabi spunea...

Rusu Gigi,
foarte frumos spus !