Despre cuvinte

"O, dar dacă ar putea să existe cuvinte în sine, aşa cum există animalele şi plantele în sine, aşa cum lucrurile există în sine ! Desigur şi populaţia lumii abstracte are dreptul de a fi în sine şi în aceeaşi măsură în care zona artificială şi concretă a civilizaţiei îşi sprijină "înşinele" pe zona naturală a materiei, tot astfel şi lumea abstractă îşi sprijină "înşinele" în spaţiul artificial al civilizaţiei.Copacul trăieşte în aer. Plămânii lui verzi sunt la vedere, dar rădăcina îi este în pământ. Cuvintele îşi au rădăcina în creierul uman şi atunci sunt aidoma copacilor, sunt plante, dar după aceea pornesc spre sfera abstractă a auzului, în care şi locuiesc un timp. Adorm în literă scrisă ca să se trezească alergând pe limbile vorbitoare. Ele sunt asemenea vânatului, mereu gonite din urmă de împuşcarea privirii, de explozia timpanelor. Decapitate de ghilotina dinţilor, strivite de gura închisă a gânditorilor care le refuză iluzia sonoră, lăsându-le mereu în pura lor abstracţiune" Nichita Stănescu