EL a adormit, noi am rămas mai orfani

Are dreptate Flavius. Nichita este cel mai viu dintre poeţi, poate şi dintre noi, chiar dacă mâine se fac douăzeci şi şase de ani de când a plecat grăbit să-şi aşeze printre frunze vii toate Necuvintele...

[AM ADORMIT...] / NICHITA STĂNESCU
"Am adormit pe-un tăiş de sabie, osos,
până mi-a devenit şira spinării,
până când un trup noros
luciul i-a-nvelit şi-alunecarea orei
de aceea mă dau de lucruri, cu tâmpla, cu urechea
cu timpanul, cu ceea ce sunt,
încercând să le retez perechea,
umbra, reazemul de pământ
Dar lucrurile râd în limba lor
de victoria mea, de gloria ei,
de sprâncenele înroşite, de tăcerea muşchilor,
de ruperea săbiei, în două şi-n trei."