Degringolada soarelui,
fugă lentă şi fără sfârşit
a marelui astru
sfâşiat de o gheară lăuntrică.
Soarele implacabil, implacabil, soarele...
Preschimbat
în ban sunător
pus la zid
arde frenetic, frenetic arde
soarele.
Astfel trăim
unii cobind,
alţii înfingându-şi penelul
în inimi străine.
Între două tunete
cupola arzătoare a soarelui
incoruptibil.
Peste creştetele fiilor noştrii, mai orbitor decât
arsura regretelor,
peste morminte, peste
frunzele învolburate,
de-a pururi
frenetic va arde, va arde frenetic
soarele.
foto
duminică, 6 decembrie 2009
Implacabil
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)






2 comentarii:
Astfel trăim
unii cobind,
alţii înfingându-şi penelul
în inimi străine.
Între două tunete
cupola arzătoare a soarelui....
Interesanta impletire a metaforei cu sentimentul real , ma pune pe ganduri...
O zi senina sa ai draga mea!
Elena,
te pune pe ganduri bune ?
Mersi draga mea.
Ganduri dalbe si tie !
Trimiteți un comentariu