Poate că era sau nu momentul în care să vezi dâra care s-a îngroşat simţindu-se comparată cu o tuşă, cu alţii sau cu sine într-un cuvânt. Ducând povara de a se şti gând, moş Crăciun ar fi lăsat renii la un tonomat de cafea în timp ce ledurile aparatului suprasolicitat clipeau pe intermintent. Poate că era momentul său îmbujorat. Sau poate din greşeală s-a strecurat pe fisă vreun defect. Între timp ningea cu alb.
marți, 15 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
14 comentarii:
Frumoase randuri! Imi place ce ai scris.
Simion Cristian,
multumesc,
e fluid.
Moș Crăciun există! :)
Îmi place povara muşului.
De-a dreptul avangardist, mosul tau, cu leduri si chiar o ceasca de cafea, parand ca toata aventura spre care-a pornit e un gest aproape rebel pentru onorabila-i varsta, chiar a-rebours.
cred ca e un Pa :)
de momente imbujorate si intermitente nu ducem lipsa, uneori apar pauzele dintre cuvinte, iar pe astea din urma nu le mai sesizeaza nici un led colorat, si renii alearga demult in contrasens.
Echoes era piesa magică prin clasa a opta. Ce-i drept, nu s-a prăfuit...
Vania,
si eu cred ca printr-a noua o ascultam pe diskul care se rotea la pikup.
muzica Pink Floyd este nemuritoare.
Amrita,
esti putin cam pesimista. Eu ma joc si-mi place.
Dar ma gandesc unori la renii care fug in contrasens. Sunt om si eu :)
Cristia,
si mie imi place sa cred ca e un PA. :)
Multumesc !
Teo Negura,
hahaha,
ce ochi minunati ai !
Daa,avangardist si rebel mosul meu...
Multumesc pentru oglinda :)
Ioan Bistriteanul,
e povara lui, sa si-o duca ...hehe
Multumesc !
cell,
cu siguranta !!!
multam de vizita, imediat vin si eu, am fost tare aglomerata cu munca ;)
Trimiteți un comentariu