M-am aşezat peste gândul de azi şi-am descoperit că în plutirea lină a bărcii valurile mărunte încreţesc năframa de mătase, ca un tablou în care un nesăbuit a tăiat în capodoperă raze de cerc. În bucuria orgiacă a festinurilor sufleteşti n-aveam loc pentru florile mărunte decât atunci când sunt multe la un loc şi par un zbor de fluturi-clipe.Am lăsat din nou mâna să alunece în apă. De ce se tem de lumina incandescentă ? De ce numai aici, în umbră ?
vineri, 11 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
8 comentarii:
Poate ca aceste ciudate si nesabuite ganduri infloresc, paradoxal, pe intuneric, ca o reflexie aproape luciferica, soptind suav doar umbre si fugind de razele taioase ale ratiunii.
Teo,
regasesc lumina in aceasta reflectie pura.
....ca un tablou în care un nesăbuit a tăiat în capodoperă raze de cerc.
De ce aceasta tristete ma atinge pe suflet? Poate ca ma doare nesabuinta....sau poate ca doresc sa salvez capodopera.
Noapte cu frumoase vise iti doresc!
Elena,
nesabuinta doare in sufletele alinate de arta frumosului. Doare ca alerta ca vor sa salveze.
O zi exceptional de inspirata iti doresc !
Multumesc !
Lumina vine din Intuneric si se lupta sa iasa ca sa devina pura. Ii mai place sa se plimbe si prefera semiumbra sau mersul pe marginea prapastiei.
Fain!
Lady A,
am cazut un pic pe ganduri...
Multumesc pentru gand.
De lumina se feresc doar cei care doresc sa ascunda ceva, posibil nu e chiar asa de grav in viziunea altora, dar ei considera ca e mai bine la umbra.
Adrian Barbat,
lumina insasi creeaza umbre.
Sunt in asentimentul interpretarii tale numai ca acolo e mai mult lirism decat intrepretare pur psihologica. E o "joaca" :)
Trimiteți un comentariu