Râzi de tine până la
scâncet, până la ultima
lacrimă, până
în zori;
pune-ţi rid cu rid dezamăgirile
una sub alta
şi
când să tragi linie şi s-aduni
aşează-ţi în locul acelei linii ultimul
fir de păr.
Aflând suma, roşeşte
brusc, roşeşte
până încep să-ţi ţiuie
urechile;
osândeşte fir cu fir trecutul
la judecata nopţii,
trăieşte noaptea aceea cu gândul că e
fără capăt
şi cazi apoi în prăpastia larg deschisă a
zorilor.
Postări
12 comentarii:
Foarte, foarte, foarte...frumos...
Achilianu,
mersi fain, ma bucur pentru acesti 3 "foarte" :)
Un poem tare optimist, pe gustul meu. Superb.
Cell,
l-am adus in prezent desi mi s-a parut usor pueril fiind scris mai de mult. Ma bucur ca place :)
Numai bine, Cell !
foarte fain scris, mi a placut
Mersi Fluturas, bine ai revenit !
"trăieşte noaptea aceea cu gândul că e
fără capăt
şi cazi apoi în prăpastia larg deschisă a
zorilor."
INteresant ce propui tu in acest final, iti da de gandit ;).
Adrian Barbat,
versurile sunt citite si traduse in cheie personala. Astfel, ele invita sa-ti imaginezi...
Multumesc frumos de vizita si impresii :)
Felicitari pentru site!
I-am adaugat link pe PonturiBune.ro si apoi am zabovit vreo 30 de minute pe el. Mersi si pentru acest cantec. Deja l-am ascultat de 3 ori.
Razvan Pascu,
ma bucur mult !
foarte frumos!
si pasii mei se pierd in vant,
Multumesc frumos si eu !
Trimiteți un comentariu