Era o zi de decembrie cu aripi ce bateau în evantai sonor. Predicam fiinţei mele nu ştiu ce slove şi mă încurcam înaintea finalului de pasul gândului tău ce-şi revendica logica.Iubirea stătea pe cântar şi aştepa cuminte să merite după câteva piruete de numărat.Te admiram de la geam cum descoperi punctele cardinale ale identităţii eului meu."Frumuseţea unei flori e cifrată în sămânţă,dar adesea sămânţa poate fi halucinogenă"-îţi spuneai-"şi nu mai apuc să mă culc cu tine de atâta veghe,patule,vecine.
Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.
Cântec fără răspuns "De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare, care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă de vie în jurul pieptului, în jurul tâmplelor, mereu fragedă, mereu unduitoare ?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă ca firul de iarbă ce taie în două luna văratecă, azvârlind-o în ape, despărţită de ea însăşi ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare ?...
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic, soare căprui răsărindu-mi peste umăr, trăgând după el un cer de miresme cu nouri subţiri, fără umbră ?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat, care-n loc de sunete goneşte-n jurul inimii mele o herghelie de mânji cu coame rebele ?
De ce te-oi fi iubind atâta, iubire, vârtej de anotimpuri colorând un cer (totdeauna altul, totdeauna aproape) ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger." NICHITA STĂNESCU
M-am gândit să rup un fir din iarbă, să-l sărut şi să i-l trimit lui NICHITA după cum făcea şi el nu de mult.Dar iarba este sub zăpadă, adică nu este. Faptul că am luat la cunoştinţă despre asta m-a întristat şi abătut astfel că nu-mi mai rămâne decât să mă gândesc cu gânduri pline, de cutremurată stimă şi să scriu cu vorbe scrise de creionul care-l ţin în mână. N-au fost oameni mulţi atât de curaţi precum ESTE NICHITA.
Tăcerea,lunecarea parcă peste timp,tainele ce ne pândeau din toate părţile,misterele de dincolo de zidurile mişcătoare de unde veneau zvonuri stinse ori strigăte stridente de pasăre care spărgeau cu ecou de gong liniştea suverană se întindeau în sufletul nostru într-o coardă subţire de argint.Totul era o mângâiere pe strunele inimii şi năştea cântare înauntru sau răsfrângeri până în cele maiîntunecate unghere sufleteşti.Un univers de sunete sau tunete bănuite,mai multgândite,renăscute,amintite.
Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.
Dacă plânsul pleacă din sine însuşi, bucuria lui este sarea dintr-o apă fără peşti.O roată trecând m-a întrebat dacă piatra plânge.M-am gandit apoi că a plânge nu înseamnă a avea ochi şi numai eu ştiu câte pietre m-au privit până acum cu tristeţea lor de a fi singure.Dar dacă iau sarea şi-o pun în bucate crezi că vor pluti la suprafaţa doar flori de apă dulce sau e un alt fel de a nu mai fi singur cu toţi de faţă ?
Am găsit în arhivă o leapşă asemănătoare ca întrebări, culmea, preluată tot de la Călin Hera şi chiar dacă nu agreez stilul leapşă, de data asta mi se pare provocator şi de nerefuzat.
"in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...
... ca maine este cea mai importanta zi din viata ta.
Cel mai grandios moment al tau, cea mai grandioasa realizare, cea mai mare aventura se gaseste in viitor, niciodata in trecut. Este un nou "tu" ce asteapta sa fie creat maine. Aceasta este bucuria si minunea zorilor de ziua. Aceasta este entuziasmul!
Uita de ziua de ieri! Care este cea mai grandioasa versiune a celei mai marete viziuni pe care ai gandit-o pentru Cine urmeaza sa fii Tu cu Adevarat maine? Aceasta este singura intrebare care conteaza."
Freud a descoperit în mod accidental faptul că doar vorbind cu pacienţii săi într-o manieră ce decurgea de la sine, lejeră, adevărul ieşea la iveală în cele din urmă. Astfel s-a instituit o teorie freudiană asupra căreia au căzut de acord cei mai mulţi psihologi. Ideea era de fapt că puterea cuvintelor de a dezvălui învinge efectul de a ţine în secret unele sentimente.
"Leapădă de pe gura ta orice cuvinte cu înţeles sucit, alungă de pe buzele tale viclenia "
Ce sărbătorim azi ? Sau cu alte cuvinte, cine are veşti bune ? E doar o invitaţie de celebrare a vieţii şi o frumoasă ocazie de a revedea ceea ce e bun în viaţa noastră ! La mulţi ani ! Chiar este o zi cu veşti cât se poate de bune ! Una din noianul zilelor în care darul te trezeşte din somn iar camera se varsă prin ferestre. Să fiţi iubiţi toţi cei care azi frumos vă sărbătoriţi ! Şi poeţii...
Mi-aş dori să am toate cărţile pe care de atâta vreme le-am programat la citit. Cărţile pe care le-am căutat ani de zile fără să le găsesc. Cărţile care tratează ceva de care mă ocup în clipa asta. Cărţile pe care vreau să le am la îndemănă pentru orice eventualitate. Cărţile pe care aş putea să le pun deoparte ca să le citesc eventual la vară. Cărţile care-mi lipsesc pentru a le pune alături de alte cărţi în biblioteca mea. Cărţi care-mi inspiră o curiozitate neaşteptată, frenetică şi greu de justificat dar şi cărţile pe care aş putea să le împrumut de la cineva şi mai ales cărţile pe care toţi le-au citit deci e aproape ca şi când le-aş fi citit şi eu.Ar mai fi cărţile create în alte scopuri decât lectura şi cărţile deja deja citite fără să fi fost nevoie să le deschid. N-aş omite nici cărţile pe care dacă aş avea mai multe vieţi de trăit, cu siguranţă le-aş citi şi pe acestea cu plăcere. Au mai rămas cărţile pe care am intenţia să le citesc dar mai întâi trebuie să citesc altele şi cărţile prea scumpe pe care aş putea să aştept să le cumpăr când vor fi vândute la jumătate de preţ fiindcă vor fi publicate în ediţii de buzunar.
Postări
