Putere

foto

Puterea câmpului magnetic sau de atracţie care se aşează în jurul unui om aflat la nivelul iubirii necondiţonate întrece orice imaginaţie. Aflaţi alături de prezenţa unui om care poartă acest câmp, ne putem simti indragostiţi pe loc dacă avem nevoie să iubim. Intenţia noastră interioară creează modul în care relaţionăm cu această persoană. Nevoile exprimate de noi în interior ca priorităţi ale vieţii vor apărea în conştiinţă şi în minte instantaneu.

Dacă ne aflăm într-un câmp de iubire necondiţionată şi nevoia noastră esenţială este aceea de a iubi, ne vom simţi indrăgostiţi .

Dacă avem nevoie să fim iubiţi, ne vom simţi atraşi de iubire şi aceasta ne va schimba automat dispoziţia mentală şi sufletească.

Brusc, într-un câmp de putere de acest calibru, vom accesa o stare de bine, de pace, de bucurie, de gândire pozitivă. Cum spunea David Hawkins: cei mai mulţi oameni se vor bucura de prezenţa iubirii necondiţionate în prima fază, pentru ca apoi să fugă din calea iubirii. Câmpul iubirii necondiţionate este atât de puternic şi de curat încât simpla sa prezenţă printre oameni generează purificări extraordinare. Suntem constrânşi de prezenţa iubirii să renunţăm la toate condiţiile pe care i le-am pus vreodată. Aceasta va atrage schimbări de proporţii şi va deveni motivul esenţial al fugii de iubire.

Emoţiile care însoţesc detaşarea de vechile credinţe sunt atât de puternice încât cei mai mulţi oameni nu le pot depăşi niciodată.

Premiu

Am fost premiată de Cell 61, un bun prieten în ale PA-urilor cu premiul "Superior scriber award",  iar pentru că e vorba de nişte reguli, mă supun acestora şi scriu poezia de mai jos :) 

Cele cinci îndatoriri ale premianţilor:

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.

2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.

3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.

4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr.Linky List, astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat

5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

Mulţumesc Cellini pentru prietenia ta.Încerc să transmit mai departe acest premiu, aşa cum spune regula lui. Pentru că ceilalţi prieteni de PA-uri au fost deja premiaţi, o să-l transmit către : Lady A, Ajnanina, A.Dama, Elena Marin Alexe, MeetTheSun. Cinci fete cucuiete, talentate scriitoare şi suflete nobile, alese.

Fii devenirea ta

foto

Cine eşti tu ? Cineva îţi spune că eşti frumos, aşa că eşti frumos.Şi altcineva îţi spune că eşti urât, aşa că eşti urât.Şi altcineva îţi spune că eşti minunat, aşa că eşti minunat. Şi alticineva îţi spune "n-am văzut în viaţa mea o fiinţă mai odioasă", aşa că eşti o persoană odioasă. Şi oamenii continuă să spună iar tu acumulezi toate aceste condiţionări. Şi aceasta este imaginea ta despre tine. Din această cauză imaginea ta este contradictorie şi ambiguă. Din această cauză ţi-e frică şi nu ai un centru integrat aflându-te în strânsoarea mâinilor din trucul societăţii.

Mă-ntămpină, când vin

Întâmpină-mă când mă-ntorc din luncă
şi pe-ai mei umeri simt istov de coasă
şi pe-ai mei umeri ceru-ntreg apasă.
Simt pâcla serii-n pumnul ars de muncă.

Întămpină-mă când mă-ntorc din luptă
când freamătă oţelul şi ochii-mi taie,
când totuşi truda nu mă încovoaie
cu ruga-i de pojar oricât mă-nrfuntă.

Ireversibil, vană-anitnomie-
un fulger dalb pe negrii nori se scrie,
pe câmpul ars zburătăceşte-o vie-otravă,
de mlade verzi cu-a tale mâini fă-mi parte
când mă reîntorc din hăuri ori din slavă,
când mă reîntorc din viaţă, nu din moarte !

Ţeluri

foto

" E trist să trăieşti într-o lume în care numai cel dintâi contează.” Octavian Paler

Gestionarea lipiciului

Născându-mă  a doua zi de Paşte, când toate ursitoarele erau înlănţuite-n joc de mâini, nu mai era nimic sub soare care să privească negru-asfalt după o Sfânta noapte de Înviere, iar eu am început să cer ceva mai mult ca ţâţa mamei. Cu gânduri dintre cele mai fragile, o ursitoare a răsturnat borcanul de lipici al pruncilor născuţi de ziua sfântă peste mine, îmbrăţişând pământul în leşin. Subţirea-mi epidermă, cu sete a băut din magic elixir. Lipici, lipiciul epidermei mă chinuie şi acum.

Cărarea

foto

Cărarea cerbilor îmi e cărare,
Stog de trifoi ţi-e inima.
Dar cine-mi spune mie, oare
Ce nume poartă lunca ta.

Felia de piatră cu-ochi reci
În crângul selvei se ascunde
Dansează grindina când treci
Ferindu-şi gleznele rotunde.

E mult lăstarul albăstrui
Care-ţi cunoaşte dragul nume
Un tunet sună-n struna lui
De tine pomenind, anume.

O zi de decembrie

foto

Era o zi de decembrie cu aripi ce bateau în evantai sonor. Predicam fiinţei mele nu ştiu ce slove şi mă încurcam înaintea finalului de pasul gândului tău ce-şi revendica logica.Iubirea stătea pe cântar şi aştepa cuminte să merite după câteva piruete de numărat.Te admiram de la geam cum descoperi punctele cardinale ale identităţii eului meu."Frumuseţea unei flori e cifrată în sămânţă,dar adesea sămânţa poate fi halucinogenă"-îţi spuneai-"şi nu mai apuc să mă culc cu tine de atâta veghe,patule,vecine.

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.

Nichita mon amour, când cântă

Cântec fără răspuns
"De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă de vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare ?


De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare ?...


De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri, fără umbră ?


De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele ?


De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger."
NICHITA STĂNESCU

M-am gândit să rup un fir din iarbă, să-l sărut şi să i-l trimit lui NICHITA după cum făcea şi el nu de mult.Dar iarba este sub zăpadă, adică nu este. Faptul că am luat la cunoştinţă despre asta m-a întristat şi abătut astfel că nu-mi mai rămâne decât să mă gândesc cu gânduri pline, de cutremurată stimă şi să scriu cu vorbe scrise de creionul care-l ţin în mână. N-au fost oameni mulţi atât de curaţi precum ESTE NICHITA.

Zvâc

foto

Tăcerea,lunecarea parcă peste timp,tainele ce ne pândeau din toate părţile,misterele de dincolo de zidurile mişcătoare de unde veneau zvonuri stinse ori strigăte stridente de pasăre care spărgeau cu ecou de gong liniştea suverană se întindeau în sufletul nostru într-o coardă subţire de argint.Totul era o mângâiere pe strunele inimii şi năştea cântare înauntru sau răsfrângeri până în cele mai întunecate unghere sufleteşti.Un univers de sunete sau tunete bănuite,mai mult gândite,renăscute,amintite.

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.