Întâmpină-mă când mă-ntorc din luncă
şi pe-ai mei umeri simt istov de coasă
şi pe-ai mei umeri ceru-ntreg apasă.
Simt pâcla serii-n pumnul ars de muncă.
Întămpină-mă când mă-ntorc din luptă
când freamătă oţelul şi ochii-mi taie,
când totuşi truda nu mă încovoaie
cu ruga-i de pojar oricât mă-nrfuntă.
Ireversibil, vană-anitnomie-
un fulger dalb pe negrii nori se scrie,
pe câmpul ars zburătăceşte-o vie-otravă,
de mlade verzi cu-a tale mâini fă-mi parte
când mă reîntorc din hăuri ori din slavă,
când mă reîntorc din viaţă, nu din moarte !
joi, 21 ianuarie 2010
Mă-ntămpină, când vin
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
7 comentarii:
Incredibil, Gabi... Frumoasa ar fi putin spus, n-as vrea sa fiu siropoasa. Dar e rotunda, echilibrata, melodioasa.
Si cu Simply Red merge perfect!
mersi, Leutule.
Sa ne priasca !
@Leo: subscriu cuvintelor tale. Am mai citit-o de cateva ori. Si-o mai recitesc...
:) As vrea sa stiu cum reciti aceste versuri! mmmm
Dragelor,
e o poezie din sertar.
Recunosc ca si mie imi place intr-un fel anume. E ca un strigat meritat, acceptat.
Multumesc Meet The Sun,
Multumesc, Lady
in interior suna extraordinar, e tot ce pot sa-ti spun :)
Întâmpină-mă, dacă vrei, când vin să-ţi spun că scrierea-i frumoasă, fără nevoia de a-i spune cineva că e aşa,
Întâmpină-mă, dacă vrei, când mă opresc la tine-acasă, fără să-ţi spun de multe ori ceva.
Frumoasă poezia din sertar. Da, ăsta e cuvântul. :)
Ada,
reverenta :)
iti simt venirea tacuta.Buna revenire, mereu.
Trimiteți un comentariu