Mai intai arata-mi
unde e Apusul.
Voi inchide ermetic
aceasta parte a lumii.
Astazi nu vreau ca soarele
sa coboare
sub orizont.
Aratatoarelor de la ceasuri
astazi
le interzic miscarea.
Pulsul
imi bate atat de
veridic
si de
acut,
incat timpul se retrage din
ceasuri,
si din calendare
clipe,
instituindu-se
in sange.
luni, 27 iulie 2009
Azi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
13 comentarii:
astazi vesnicia
imi apasa palmele
ca si cum nu ar exista pamant
ceasul rupe din mine bucati de stele
timpul imi lasa infinitul
intre inimi
Adanci si totodata suave aripi de vers, desprinse parca dintr-o mostra de ploaie primavaratica...
Fii binecuvantata!
În ce mă priveşte, m-am specializat în indicarea Răsăritului...
Priveste Răsăritul. Apoi întoarce-te cu spatele la el. Priveste acum înainte. Acolo e Apusul.
Da şi-apoi, dacă-l asculţi pe Vania, Soarele nici nu prea are ce căuta prin părţile alea...
Dragilor,
apusul sufletesc si nu apusul geografic.
Va multumesc,
va simt aproape si cred ca am in continuare nevoie de sclipirile stelutelor voastre. Sunt calme, bune si au puterea de a lumina puternic pe drumul meu.
Angela,
timpul tau intre inimi incrustat. Acela, nevremelnicul.
Parca il simt...
Elena,
sarut mana !
E singurul raspuns la binecuvantarea ta.
Intr-un fel am si simtit binecuvantarea si mangaiere vorbelor. Multumesc pentru clipa !
Vania,
daca n-ai fi ironic n-ai fi tu :)
Deci,
de la rasarit venea si ploaia odata, demult ;)
Numai ca ochii si aspiratiile sunt atintite spre Apus :) La Papa Caffe ;)
Adc,
clar :)
Dar nu prea il ascult pe Vania ;)
Il citesc, da...
Calin,
Rasaritul aduce clipe noi si bune iar apusul inchide.
Stiu, deseori binecuvanteaza facerea de peste zi. Rasaritul ma incalzeste cu raza mea...
am explicat mai sus :)
Uff,
o sa-mi fie dor de voi.
apusul e un lucru indispensabil pentru rasait...fiindca sfarsitul e defapt un nou inceput...ziua trebuie sa se sfarseasca pt ca rasaritul sa ne trezeasca cu fosnetul razelor de soare...
Trimiteți un comentariu