Experimentăm lumea în mare parte datorită interacţiunilor cu ceilalţi, astfel că relaţiile noastre, mai ales cu cei care ne sunt prieteni, au un rol extrem de important.În mod constant, ceea ce aşteaptă ceilalţi din partea noastră este să ştie că ne pasă de ei şi că faptele lor bune inspiră mulţumire.Atât de simplu. Şi doar pentru că li se spun vorbe care să denote astfel de sentimente lunea, înseamnă că şi marţi ar dori să le audă şi...DE aceea expresiile verbalizate care inspiră pe celălalt trebuie repetate iar şi iar.Deşi nu simţim mereu nevoia să ne exprimăm iubirea faţă de apropiaţi, s-ar putea ca aceştia să simtă nevoia să o audă mai des. Atât de simplu ! În timp ce suntem concentraţi să folosim partenerul ca pe un recipient de plângeri, critici şi cereri uităm complet de cuvintele care au determinat odată soliditatea relaţiei. Fiindcă ne-am obişnuit prea tare să ne luăm de buni unul pe celălalt uitând complet de mulţumiri sau recunoştinţa, eventual. Ca o leneveală mentală a la long.Dar dacă am încerca să fentăm cumva nisipul curs din clepsidră ? Să ni-l facem aliat ?
Postări
