Cararea cerbilor imi e carare,
Stog de trifoi ti-e inima.
Dar cine-mi spune mie, oare
Ce nume poarta lunca ta.
Felia de piatra cu-ochi reci
In crangul selvei se ascunde
Danseaza grindina cand treci
Ferindu-si gleznele rotunde.
E mult lastarul albastrui
Care-ti cunoaste dragul nume
Un tunet suna-n struna lui
De tine pomenind, anume.
duminică, 5 iulie 2009
Adiere
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
16 comentarii:
cateodata adierea vantului mangaie sufletul, sopteste inimii si patrunde prin trup, infioara sentimentele deschizand poarta inimii si a cugetului:D
da...
e o carare magica.
pe marginile ei creste doar trifoi cu patru foi...
ce simt pe frunte si buze
e adirea ta soptita...
de ce mai caut alte muze
cand geana-mi este atzipita???
Hai, sa ramanem pe carare
acolo unde cerbii trec...
si dorului sa-I facem zare…
si-n zare dorul sa-l inec…
Ovi,
visator incurabil :)
Ajnanina,
trifoi cu patru foi. Razbate de dincolo de noi spre lumina.
Raza,
tu de ce nu scrii versuri ?
Ca vad ca le ai cu metaforele.
Multumesc copil drag.
Ma incanti...si te pastrez aproape intre prietenii de vers...:)
Draga mea,
am venit pe cărarea cerbilor cu un dar, dar ce îl găseşti pe blogul meu.
Ţi-l dăruiesc din toată inima.
Îmbrăţişări!
da... stiu... nu mai am nici o sansa ca sa ma fac bine...
sunt deja resemnat
Anka,
multumesc!
Sunt fericita !
Ovi,
:)
Geanina,
multam, bine ai venit; cararea e numai buna pentru pasul tau de caprioara.
Am trecut si eu pe la tine. Mersi de dar, mai am unul primit si neonorat de la Dan Ioanitescu.
Okay, sa vedem... :)
Si eu te imbratisez !
am sa incerc si cu versurile desi nu prea le am...mi se par mult mai complexe:D
Orice are un inceput :)
Incearca cu sufletul si va fi bine.
Acum simt adiere. Si ce multă poezie! Ti-am spus despre feliile de piatră din Olimp?
Calin,
ce bine ca simti adierea !
Nu,inca nu mi-ai spus prea multe despre feliile de piatra...
Trimiteți un comentariu