Pe creste se intind domoale-n sus
Se-nlantuie-n vartej rotit de-o piaza,
Sfielnic fug ori trag in sens opus
Suspina greu ori obstinat cedeaza...
De-a lung de tarm molatice-adieri
Prin firul cetii lente-si cern cununa
Perechi de umbre colt obscur oferi
Pana-nspre zori se contopesc intruna.
duminică, 19 iulie 2009
Joc de umbre
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
23 de comentarii:
Am vazut ielele...:)Ce dans, ce nebunie...
Gabi, nu te supăra... diacritice?!
Anca...
ma incanta ce vezi !
explorer?...
Crede-mă, este.
Mai ales când scrii poezie...
Adc,
las ca stiu,
numai ca nu se vizualizeaza la fel...
Pentru cei cu "neajunsuri" diacriticile apar doar niste semne care obosesc citirea...
deci, indurare...
Ok, dacă pui problema aşa... Oricum,am zis, n-am dat cu paru'! (cum am mai avut ocazia să mă explic în această seară...)
Nu pun eu problema...
E "pusa" de altii, crede-ma :)
Mi-ar placea sa vorbim despre fond...nu despre forma...
Frumoase versuri, umbrele fac parte din profesia mea... Din păcate, la versuri mă pricep mai puţin.
Mie, când îmi vorbeşti de umbre, încep să mă gândesc la surse de lumină, corpuri aflate în calea ei, s-a cam dus poezia.
Adc,
n-o sa-ti vorbesc tie de umbre, promit :)
Mai am si alte scrieri...fara umbre :)
Multam!
Ai venit in forta :)
Mda, Forţa este cu mine!...
Clar, tu ai chef de vorba si eu nu ma prind :)
de acord cu anca:)si eu le-am vazut
servus...
Umbre... Cum altfel decit umbre in noapte, de lumina de luna? :)
frumos. multumesc
toate cele bune
cam greu cu umbrele astea...
le simti cum te apasa pe margini...
vorba ceea, cantata:
,,te rog, pe tine, umbra,
sa redevii fiinta..."
mi-au placut versurile, cu s-au fara diacritice, povestea merge perfect!
Felicitari!
Fluturas,
te cred !
si ma bucur cand ochii vad dincolo de imaginea simpla.
Servus, Flavius
umbrele arborilor ce cresc pe pamant si coloanelor vii ale fantanilor tasnitoare. In definitiv viu este ceea cea aduce vietii lumina si puterea de a produce umbra...
Multam de popas !
Ajnanina,
mi-am amintit de piesa,
spune multe ;)
Dar, nu m-apasa...
Orianda,
povestea e o imagine din care chiar si in zilele posomorate iubirea arunca umbre :)
Multam frumos ;)
Mugur,
transa ?
tu ma lauzi ?
:)
Si-n suflet creste o mirare acum:
Se cearta-un "da"
Se cearta-un "nu"
:)
Trimiteți un comentariu