duminică, 31 ianuarie 2010

Când nu ştim unde rulează filmul

Ochii care privesc fumuseţea o şi creează. Inima care simte frumuseţea o şi transmite. Mintea care gândeşte binele îl şi înmulţeşte. Pentru că oamenii au reprezentări cu ajutorul percepţiei, lumea adevărată se află în interiorul nostru iar ceea ce credem că este în afară reprezintă o proiecţie. Filmul experienţelor umane se desfăşoară pe ecranul interior. Ceea ce vedem a fi experienţă reală palpabilă a vieţii este „ecranul de la cinema”. Confuzia pe care o facem la acest nivel este milenară iar oamenii se chinuie să devină conştienţi că „lumea palpapabilă este ecranul” deşi filmul rulează în mintea noastră.De câte ori ne repezim să schimbăm realitatea acţionând asupra celor din jurul nostru şi de câte ori alergăm înnebuniţi să schimbăm circumstanţele e ca şi cum la cinematograf ne-am repezi să schimbăm filmul prin acţiuni asupra ecranului. Acest tertip ne reuşeşte uneori numai pentru că de fapt am schimbat filmul în mintea noastra.Când nu ne reuşeşte este pentru că am uitat unde ruleaza filmul; vrem să schimbăm imaginile de pe ecran în timp ce în minte rulează exact ceea ce nu vrem sa fie. A doua confuzie provine din neînţelegerea că oricare altul din preajma noastră face aceeaşi confuzie, adică îşi creează propriul film.Când filmele se potrivesc vedem lumea cu aceeaşi ochi; reuşim să comunicăm, să ne apropiem, să ne sprijinim, să creăm împreună în diferite moduri. Când filmele noastre conţin diferenţe esenţiale, personaje, concepte şi idei diferite s-ar putea chiar să fim în conflict. Suferinţa poate dispare atunci când înţelegem că scenariile se schimbă în mintea noastră asumându-ne în acelaşi timp schimbarea pe care o pot aduce cu sine orice alt scenariu, actori şi evenimente.

27 de comentarii:

cristian spunea...

si e ecran 3D :)

Vania spunea...

Câteodată, ambientul nu se supune scenariului cu atâta grijă scris...

ajnanina spunea...

salutari, domnu regizor!
o saptamana excelenta :)

Baiatul Ciudat spunea...

Salut , te intereseaza un link exchange cu http://baiatulciudat.com ? Daca da , uite datele mele :)

Nume : *Baiatul Ciudat
Link : cel de sus :)

Astept confirmarea ta pe blog sau da-mi un add la gabriel.raducanu si spune-mi :D

O zi buna si multumesc anticipat :)

Anonim spunea...

Mi-a plăcut mult "De câte ori ne repezim să schimbăm realitatea acţionând asupra celor din jurul nostru şi de câte ori alergăm înnebuniţi să schimbăm circumstanţele e ca şi cum la cinematograf ne-am repezi să schimbăm filmul prin acţiuni asupra ecranului."

Geanina Lisandru spunea...

Îmi plac oamenii care reuşesc să-i judece pe cei de lângă ei la justa valoare, nu după spusele altora care sunt de cele mai multe ori subiective.

Îmi plac oamenii care se prezintă aşa cum sunt cu adevărat, nu trebuie să forţăm pe nimeni să stea lângă noi artificial, nu este niciun câştig, ci este un mare chin.

Te îmbrăţişez cu toată dragostea!

Cristian Lisandru spunea...

"De câte ori ne repezim să schimbăm realitatea acţionând asupra celor din jurul nostru şi de câte ori alergăm înnebuniţi să schimbăm circumstanţele e ca şi cum la cinematograf ne-am repezi să schimbăm filmul prin acţiuni asupra ecranului. Acest tertip ne reuşeşte uneori numai pentru că de fapt am schimbat filmul în mintea noastra" - spun de multe ori că filmele sunt pentru privit, nu pentru... trăit. Ai ridicat o problemă foarte importantă...

Teo Negura spunea...

Adesea, pelicula pare zgariata si clipim mai des, a iritare sau durere. Dar juliturile de pe genunchii apasati prin lume ne tin treji si, nu o data, ne motiveaza. Sunt filme multe, filme bune, iar noi suntem regizori minunati. Atunci cand vrem.

cell61 spunea...

Ei, confuzia nu poate fi milenară, cinematograful a apărut doar la sfârşitul sec. XIX :P

Glumesc, desigur, e foarte adevărat ce spui. Cred că ţine de felul fiecăruia de a vedea şi filmele altora şi de a le şi înţelege.
Pentru a face asta trebuie să fii mai destupat la minte, părerea mea.

cell61 spunea...

PS offtopic:
foarte tare mă amuz cu băiatul ciudat, parcă i-ai mai spus cel puţin o dată că l-ai pus deja în blogroll, nu? :)

gabi spunea...

Cellini,
baiatul ciudat se amuza. Lasa-l...
E felul sau de a-mi spune "ceva" :)

gabi spunea...

Cellini,
nu stiu daca tine de a fi destupat cat de mult tine de a fi sincer cu tine.
Nu ? :P
:))
O saptamana faina sa ai !

gabi spunea...

Teo,
ca de obicei vorbesti despre sensuri. Apreciez.
Toate cele bune !
N-o sa spun ca e musai asa cum zic eu sau cum zici tu insa realitatile se creeaza in laboratoare proprii. Asta e de netagaduit :)

gabi spunea...

Cristian Lisandru,
e o problema de pe la inceputurile omenirii sau mai precis de pe cand lumea a inceput sa gandeasca ceea ce scrie.
Multumesc pentru feedback :)

gabi spunea...

Geaninus,
simt in cuvintele scrise de tine pasiunea omului care a cunoscut fatetele scrijelite ale raului in umbra binelui. Si nu sunt doar vorbe.
Te imbratisez si eu pe tine si te mangai cu un gand bun, bun !

gabi spunea...

denisia,
incantata !

gabi spunea...

ajnanina,
salutari scenei !
O saptamana de exceptie pentru toata echipa :))

gabi spunea...

Vaniuska.
adevarat !

gabi spunea...

cristian,
da, omul isi reprezinta realitatea tridimensional ca urmare a utilizarii la nivel cortical a unor repere (mononucleare si binoculare)
:)

gabi spunea...

Baiatul Ciudat,
buna dimineata si tie :)

Lady A spunea...

Gabi,
Merge la casa sufletului si la inima creierului:) Dar oare cati dintre noi au exercitiul sinceritatii cu propria persoana?
Te imbratisez cu drag!

gabi spunea...

Lady,
chiar nu m-a gandit la statistici.Important este ceea ce simt eu, tu si cei din imediata apropiere. Sunt importanti si ceilalti in masura in care fac parte din ambient dar acolo ne adaptam ca de aia suntem inteligenti.
Apropos de asta, nu degeaba Piaget considera ca forma cea mai inalta de adaptare mentala este inteligenta :)

Lady A spunea...

:)

Amourdejour spunea...

gabi iti trimit o leapsa
http://hobbitu.blogspot.com/2010/02/leapsa-cu-scurtaturi.html

gabi spunea...

Bogdane,
hai ca vedem :)

Ada Rus spunea...

Când vrei să schimbi realitatea, parcă mai poţi beneficia de circumstanţe atenuante... Ce nu mi se parte pardonabil, în niciun caz, este încercarea de-a schimba personajele, de-a modela altfel oamenii din jur. Într-un fel de "te iubesc", dar "te-aş vrea altfel". Pentru asta, pentru reconstrucţia forţată a oamenilor din jur, a celor pe care îi acceptăm în viaţa noastră benevol, nu pot găsi scuze.

gabi spunea...

Ada,
clar, e legitim ceea ce spui.