Într-o dimineaţa m-am trezit pustie ca o fântână secată.Ghizdurile nu mai adulmecau din adâncul întunecat mireasma de limpede şi nici cumpăna nu mai gemea sub dulcea povară.Un pumn de nisip,atât mai făgăduia fântâna.Nu mă mai priviti ochi şi guri de copii! Singurătatea nu începe când copiii cresc mari şi se duc,ci când nu mai ai ce le da.Unde-mi sunt stropii sonori,unde sunt? Îmbiaţi trecatorii:"beţi,o beţi oameni şi ierburi, cufundaţi-vă chipul în vadră. Găleata zdreleşte scrăşnind seaca piatră.
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
Fântâna seacă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
20 de comentarii:
Multumesc, Mircea Popescu !
...sorry, probleme cu blogspotul asta ...
Hehe. Succes oricum!
multumesc, multumesc !!!
mi-a fost greu sa intru in text, pentru ca ma fura imaginea, acea fantana fermecata care numai secata nu parea...
mi se intampla si mie de multe ori sa arat altceva decat spun, iar reactiile celorlalti sa ignore ce am spus...
textului tau ii raspund cu:
http://www.youtube.com/watch?v=G4m4Hf2xP48&feature=related
Fluturas,
multumesc !
Ajna,
textul meu a fost si mai este o poezie cu final fericit.
http://gabitzubitzu.blogspot.com/2009/04/intr-o-dimineata.html
Remember ?
Multumesc pentru cadou.
In ce priveste imaginea, ochiul trebuie sa fie multumit. Gandurile sa zboare, imaginatia sa exulte... :))
Succes!
Fântâna vieţii tale să nu sece niciodată pentru ca tu să nu ai "şansa" de a întâlni singurătatea.
Pupici geaninoşi peste normă!
Aha, a fost Geanina pe aici! Ce mă bucur... Să ştii că mi-a plăcut textul tău şi sper să aibă succes la concurs... Ideea de fântână seacă a fost foarte bine transpusă literar şi are legături strânse cu vieţile multora...
Geanina, Cristian,
Multumesc fericitei familii Lisandru.
Doamne ajuta, mereu cu stropi sonori de apa !
Frumos si interesant textul. Succes iti doresc draga raza!
Succes! :) Interesant textul si foarte oportun concursul!
Trecusem sa te salut. Te citesc in reader dar ajung destul de rar sa comentez. Dar sa nu crezi ca nu sunt prin zona! :D O duminica excelenta sa ai!
Fântâna asta trebuie că are un izvor regenerabil. Altfel va rămâne artefact într-un muzeu natural şi lumea o va admira pentru setea potolită de-a lungul vieţii ei. Nimic nu durează o veşnicie, poate doar urmele pe care le lăsăm după noi durează puţin mai mult. Asta, dacă ştim să adăpăm insetaţii...
Votez varianta optimistă :)
Dar câtă dreptate ai când vorbești de singurătate...
Mult succes la concurs!
Elena,
multumesc din inima :)
Ne "jucam" frumos.
Florin,
ma bucur oricum. Si mie mi se intampla cam la fel. Multumesc, Florin, mereu binevenit. Zile superbe si tie :)
Ada,
eu sper sa ramana in urma noastra ceva...
Cellini,
nu stiu cata dreptate am. stiu doar cum simt uneori :)
Bafta si tie ;)
Vin acum si cu variantele de concurs de la Calin :)
AM dat de PA-ul tau, fara sa stiu ca e al tau, azi, pe Trilema lui Mircea. Mult mi-a placut metafora. Cine altcineva sa fie autorul ?
Leut,
multumesc ! ;)
Trimiteți un comentariu