TREABA TA...
"Treaba ta, îmi zise javra
care ochi deschişi ţinea
dedulcind în sus otrava
muzicilor, cea mai rea.
Eu zic "do", ea zice "re"
şi se iscă tandru sunet
nu ştiu cum, nu ştiu de ce
fulgerând se lasă-un tunet.
Iată plouă, vai, ce picuri
umezind ferestre, oase,
dulcile din noi, nimicuri
totdeauna numeroase..."
NICHITA STĂNESCU
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
De sâmbătă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
8 comentarii:
Poezie bună, muzică pe măsură...
Necuvintele
El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.
Nichita Stanescu
Te imbratisez!
Extraordinara pilda!:)
De tinut minte.
Te imbratisez.
Crsitian,
o zi buna si voua !
Lady,
se lipsesc atat de frumos Necuvintele Lui !
Viv,
NICHITA a avut harul crearii nespusului cuvintelor prin sugerari brutale ori suave a ceea ce ne leaga ori leagana :)
servus...
"Iată plouă, vai..." ;)
toate cele bune, cu mult soare in toate, Gabi!
Flavius,
multumesc ! Ploua, vai...Sper sa fie a rod.
Toate cele bune, cu zambete si inima buna, Flavius !
Trimiteți un comentariu