miercuri, 16 decembrie 2009

Dezvoltare personală


Am scris şi nişte articole de NLP sau dezoltare personală pe care le găsiţi grupate:


Să ne amintim
Cinci pe zi
Când ne exprimăm cu iubire...
O întrebare pe zi
Visul, calea regală...
Proiecţia ca mecanism de apărare
Pe fotoliul minţii
Comunicare şi comuniune
Fugim
Exprimă-ţi dezacordul
In search of inner beauty
Comunicare
Mesaje greşite
Şi bărbaţii plâmg câteodată
Am vrea să-i schimbăm pe ceilalţi...
Convingeri scenariale
Despre stroke-uri
În filosofia analizei tranzacţionale
Alungă nefericirea
Despre critica constructivă
Cunoaşte-te pe tine însuţi...
Frumuseţea interioară
Cum ar fi viaţa fără emoţii
Egoismul de tip altruist
Atunci când dragostea e o luptă
Care ar fi problema ?
În miezul unui sens
Sentimentul că eşti acasă
Nu eu sunt complicat...
Răspunsurile sunt în curtea casei
De ce dispare iubirea
Reprimarea
Premonitoriu
Beautiful things
Mă iubeşte, nu mă iubeşte...
Dragostea de viaţă
Frumuseţea este în ochii tăi

PA-urile mele



Soi de iarnă
Moment de iarna
O formă de mut
Plutire lină
Dragonul din PA
Să vină odată Moşu'
Adaptare
Admiraţie
Miracol
Oamenii buni
Treime
Şi eu
Regatul PA
Răbdarea împlinirilor
Zi de zi
De ce râzi ?
Speranţă
Noiembrie
Senzaţia de a te simţi iubit
Bărbatul de foc
Cântecul sufletului
În mijlocul cerului
Relax
Dacă aş putea
În acest loc
În armonie
Te ascult
Azi am titlu
Alegeţi voi titlul
Măsline
Pajiste
Aş vrea
Naftalină în pachet
Te-am desenat
Pe ape
Pe cord deschis
Paşi
Sub galben de gutui
Purtând pe umeri seninul
Pariu
Frumoasă lună rondă
O formă de iubire
Tu şi cineva vinovat de cuvântul dor
Inimi
Pasărea
Nu plouă
Flori şi ochii noştri
Azi
Sublim
Despre morţi
Joi
Eu nu sunt eu
Bucurie
Pe alee
Cui îi pasă
Trufia
Te iubesc
Silence

Poezie


O să urmeze şi o listă a PA-urilor. Mulţumesc prieteni pentru vizite, comentarii şi aprecieri ! 

marți, 15 decembrie 2009

Moment de iarnă

Poate că era sau nu momentul în care să vezi dâra care s-a îngroşat simţindu-se comparată cu o tuşă, cu alţii sau cu sine într-un cuvânt. Ducând povara de a se şti gând, moş Crăciun ar fi lăsat renii la un tonomat de cafea în timp ce ledurile aparatului suprasolicitat clipeau pe intermintent. Poate că era momentul său îmbujorat. Sau poate din greşeală s-a strecurat pe fisă vreun defect. Între timp ningea cu alb.


duminică, 13 decembrie 2009

O formă de mut


E o formă de mut acest PA de pe soclu care spune uneori bine-ai sosit ori la revedere tăcut. Ca într-o dimineaţă în care te-ai trezit renăscut sau bunăoară ca într-o seară de mai în care ai căzut îmbătat dintr-o ceaşca de ceai. E o formă de mut sinele tău adorat care vine să prindă atat de multe sensuri în doar câteva idei în timp ce eu mă ţin de catarg. Pentru furtunile sinelui meu.



NICHITA MON AMOUR

"Prietenul meu de-o viaţă, poetul Grigore Hagiu, cu infinta lui timiditate, mi-a spus două, trei vorbe despre cutremurul care ne-a îndoliat ţara.Nu pot să-i reproduc întocmai cuvintele, dar sensul confesiunii lui pot să-l spun întocmai. Mi-a zis: "Ieşisem desculţ pe pământ şi m-am ţinut de copac. Copacul se ţinea de mine şi eu de el. Amândurora ni se făcuse frică". Să fi vrut vreodată să exprim vorbirea ce-am avut-o din fragedă copilărie pînă la tremurata adolescenţă, - vorbirea mea cu bătrînul gutui din faţa ferestrei, cu verdea de iarbă din curte, n-aş fi fost în stare să zic mai corect decît ce-a zis Grigore de copac. Tristă comunicare, dar totuşi ce comunicare, Dumnezeule ! Vine o vreme când te trezeşti vorbind şi spunîndu-te pe tine unui  bolovan, unei pietre. Te trezeşti dînd de mîncare unei vrăbii, dar nu din milostenie, ci pur şi simplu. V-ar supăra, prieteni, dacă n-aş spune că sunt contemporan cu iarba verde, cu gîndacii de bucătărie, cu înţepătoarea albină, cu nenorocita de furnică, clasă salahoră a gîzelor, că sunt contemporan cu acea neagră capră de munte, cu delfinul mintos, cu paltinul şi cu teiul, care din pricina lui Eminescu nu îmi mai tihneşte să-l miros ca lumea ? Şi că veni vorba, ia uitaţi-vă şi voi la el ! Hai, să nu-i mai lăsăm pe unii dintre ai noştri să spună totul despre ceva! Să fim generoşi. Să lăsăm nenăscuţilor dreptul de a vedea cu ochi proaspeţi şi cu fiinţa singuratică încă o dată ceea ce văzurăm şi noi cu ochi proaspeţi. 
- Ce faci, bre ?
- De unde vrei să ştiu ?!" (1982) 
NICHITA STĂNESCU / ACEL CEVA DINTRE ARIPĂ ŞI AER / AMINTIRI DIN PREZENT


Am luat în mâini această carte dragă din bibliotecă şi ca în faţa unui dar, am început să-i întorc filele surâzându-i "îngerului cu ochi albaştri". M-am reîntâlnit cu numeroase pasaje subliniate cu creionul pe vremea altor lecturări dar m-am oprit asupra acestui "ceva dintre aripă şi aer". Am urcat privirea spre cer, apoi am coborât-o într-o reverenţă adresată acestui model al generozităţii marilor spirite. "Să lăsăm nenăscuţilor dreptul..."


"Amintiri din prezent" este "până acum, cea mai cuprinzătoare culegere de proze eseistice şi jurnalistice semnate de marele poet, proze apărute în două volume ("Cartea de recitire" şi "Respirări") (n.r.), editată prima dată în anul 1985  la Editura Sport Turism prin grija  poetului Gheorghe Tomozei care de altfel a făcut şi selecţia textelor. Reţin cu precădere din "Însemnarea finală" a lui Gheorghe Tomozei pe aceasta "Poetul a avut în sînge patima publicisticii (...) pe care o considera ca pe o continuarea firească a "muncilor "poetice", cum îi plăcea să spună, şi, atunci cînd acest lucru va fi posibil, o editare a tuturor textelor ce-l reprezintă va impresiona, logic, prin calitate dar şi prin cantitate. (...) Aceste "Amintiri din prezent" îi prelungesc prezenţa între noi, acum cînd viaţa operei îşi roteşte postum maşinăriile-i astrale"

sâmbătă, 12 decembrie 2009

EL a adormit, noi am rămas mai orfani

Are dreptate Flavius. Nichita este cel mai viu dintre poeţi, poate şi dintre noi, chiar dacă mâine se fac douăzeci şi şase de ani de când a plecat grăbit să-şi aşeze printre frunze vii toate Necuvintele...

[AM ADORMIT...] / NICHITA STĂNESCU
"Am adormit pe-un tăiş de sabie, osos,
până mi-a devenit şira spinării,
până când un trup noros
luciul i-a-nvelit şi-alunecarea orei
de aceea mă dau de lucruri, cu tâmpla, cu urechea
cu timpanul, cu ceea ce sunt,
încercând să le retez perechea,
umbra, reazemul de pământ
Dar lucrurile râd în limba lor
de victoria mea, de gloria ei,
de sprâncenele înroşite, de tăcerea muşchilor,
de ruperea săbiei, în două şi-n trei."



vineri, 11 decembrie 2009

Plutire lină

M-am aşezat peste gândul de azi şi-am descoperit că în plutirea lină a bărcii valurile mărunte încreţesc năframa de mătase, ca un tablou în care un nesăbuit a tăiat în capodoperă raze de cerc. În bucuria orgiacă a festinurilor sufleteşti n-aveam loc pentru florile mărunte decât atunci când sunt multe la un loc şi par un zbor de fluturi-clipe.Am lăsat din nou mâna să alunece în apă. De ce se tem de lumina incandescentă ? De ce numai aici, în umbră ?

Gândul de azi

"Când mă laudă cineva, mă cuprinde panica: dacă ar afla tot ce nu ştiu, tot ce nu sunt? Când mă condamnă, mă simt liniştit: sunt totuşi mai bun decât atât." Constantin Noica/ Jurnal filozofic


Un gând dedicat prietenilor speriaţi de laude.

Dragonul din PA


Parcă te ştiu de undeva. Aveai maţele împrăştiate pe plajă, te-ai luptat cu cineva pentru vreo comoară ascunsă-n nisip ? Te-ai născut dintr-o agresivitate manifestată pe furiş, departe de ochii celor care pot sancţiona - când au timp. Ai zăcut foarte mult timp aşa descompus, până când mâinile unor oameni cu suflet te-au adunat într-un chip.Cum spuneam, mă bucur acum să te privesc cu ochi ştrengăresc de copil. Rămâi  întreg, dragonule din pet.

Notă „Poza e facuta acum 2 ani la SF. Gheorghe, Aratarea din imagine e realizata de voluntari din peturile lasate in urma de cinefilii prezenti la festivalul de film Anonimul”. L-am citat pe autorul fotografiei, LordDIf